În termeni simpli, polipii nazali sunt definiti ca excrescente sinusale (tesuturi inflamate) în interiorul nasului, parte din grupul rinosinuzitei cronice, care afecteaza preponderent adultii tineri si cei de vârsta mijlocie. Aceasta se caracterizeaza prin inflamatia nasului si a cavitatilor sinusale.
Aceste excrescente moi, nedureroase, necancerigene se dezvolta în mucoasa pasajelor nazale sau a sinusurilor; de obicei se formeaza în grupuri în forma de lacrima sau de ciorchine.
Cauze si tratamente medicamentoase
Dintre cele mai frecvente simptome ale formarii polipilor nazali, mentionam senzatia de congestie si obstructie nazala, curgerea nasului, estomparea simtului mirosului si al gustului, tulburari de somn, durere faciala sau de cap, durere la nivelul dintilor superiori, sforait, tuse.
Polipii nazali pot provoca oricare dintre aceste simptome. Inflamatia prelungita a mucoasei nasului si a sinusurilor (SRC), este asociata cu polipii nazali. Membranele se inflameaza, ceea ce poate include umflare, roseata si acumulare de lichid. Acest lucru poate continua mult timp sau se poate întâmpla în mod repetat.
Factori de risc includ: l sensibilitate la medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau la aspirina, l sinuzita alergica fungica, l fibroza chistica, l deficienta de vitamina D, l expunere la substante iritante.
Steroizii, medicamentele biologice si interventiile chirurgicale se numara printre tratamentele posibile pentru polipii nazali. În unele cazuri, suplimentele alimentare pot ameliora simptomele cauzate de polipi, însa numai la recomandarea medicului specialist.
Tratamentul pentru polipii nazali începe, în general, cu terapia medicamentoasa. Daca polipii sunt foarte mici, acestia pot fi tratati cu steroizi nazali (spray-uri, picaturi sau un aditiv la irigarile saline nazale). Daca sunt mari, pot fi prescrisi corticosteroizi orali. Corticosteroizii injectabili pot fi utilizati daca încarcatura de polipi este severa. Medicamentele biologice sunt relativ noi, iar efectele lor pe termen lung sunt înca neclare.
Alternative si riscuri
Pentru persoanele ale caror simptome nu sunt controlabile prin medicamente, interventia chirurgicala constituie o optiune, dar ratele de recidiva si interventie repetata sunt mari.
Scopul interventiei chirurgicale nu este doar îndepartarea polipilor, ci si deschiderea sinusurilor pentru a îmbunatati accesul ulterior la terapiile cu steroizi topici. În chirurgia endoscopica, un tub mic cu o lupa luminoasa sau o camera minuscula este introdus în nari, astfel încât chirurgul sa poata accesa cavitatile sinusale si sa îndeparteze polipii.
De obicei, se efectueaza ca procedura ambulatorie. În cele mai severe cazuri, interventia chirurgicala si terapia medicala agresiva pot fi necesare pentru a trata polipii.
Unele cercetari au descoperit ca anumite suplimente pot minimiza inflamatia si pot ajuta la ameliorarea simptomelor polipilor. De exemplu, suplimentarea cu acizi grasi omega-3 (ulei de peste) întârzie recurenta polipilor nazali dupa tratamentul cu steroizi.
Suplimentele pot avea efecte secundare sau pot interactiona cu medicamentele recomandate în alte scheme de tratament astfel încât este necesar sa consultati specialistul dumneavoastra de servicii medicale despre orice suplimente pe care le aveti în vedere sa le achizitionati.
Bromelaina, o enzima derivata din ananas, poate reduce inflamatia si umflarea si poate ameliora simptomele sinuzitei.
Flavonoidul numit quercetina inhiba producerea si eliberarea de histamina, care provoaca simptome alergice, cum ar fi nasul curgator si ochii lacrimosi.
Potentiale recidive
Nu exista un medicament care sa elimine definitiv polipii nazali, dar se recomanda câteva strategii ce pot reduce sansele de a-i dezvolta sau de a avea o recidiva dupa tratament: l gestionarea medicala a alergiilor si astmului; l evitarea iritantilor nazali (praf, aer poluat, fum); l o buna igiena a mâinilor; l utilizarea umidificatorului sau clatirea nazala cu solutie salina.
Polipii nazali afecteaza aproximativ 4% din populatia lumii si pot cauza o serie de simptome neplacute. Barbatii sunt mai predispusi la aceasta problema, în schimb femeile par sa aiba cazuri mai severe. În mod obisnuit, nu apar înainte de vârsta de 30 de ani, însa daca un copil dezvolta polipi nazali, el trebuie evaluat pentru fibroza chistica (polipii nazali sunt prezenti la 86% dintre persoanele cu fibroza chistica).
De mentionat ca polipii nazali sunt asociati cu rinosinuzita fungica alergica, cu astmul (care poate aparea din copilarie), cu fibroza chistica si în plus exista o posibila triada – asociere între astm, alergie la aspirina si polipi nazali, care se dezvolta de obicei între 29 si 34 de ani. De asemenea, ei pot include între factorii de risc genetica, alergiile, deficitul de vitamina D, dar foarte importanta este constinetizarea pacientilor privind cronicizarea bolii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii