Pentru cei mai multi dintre noi, Spania înseamna soare si cântec, dansuri flamenco, palate si gradini. Aceasta este însa doar o prima privire aruncata în misterioasa atara din Peninsula Iberica.
Spania înseamna si multa, multa cultura si munca, mestesug al condeiului si al penelului, o tara cu oameni curajosi, care au iubit libertatea si au aparat-o cu propria viata.
Este tara lui Lope de Vega si a marelui Cervantes, a lui Garcia Lorca si a lui Alejandro Casona, a lui Goya si Velasquez, a lui Picasso si Dali, a lui Manuel De Falla si al stralucitoarelor sabii de Toledo.
Aceste sabii au fost mândria unor eroi de seama, dintre care emblematica ramâne figura lui Rodrigo Díaz de Vivar, intrat în istorie si legenda sub numele de El Cid Campeador. Nu exista o traducere exacta a cuvântului Campeador, acesta însemnând deopotriva „luptator” si „învingator”, dar spaniolii îl rostesc plini de veneratie.
Glorificat în epopeea nationala, domina, „El cantar del Mio Cid” si popularizat prin drama „Cidul” de Pierrel Corneille, la noi este prezentat în „Marile legende ale lumii” de Alexandru Mitru.
Este asemanator altor cavaleri vestiti ai Europei cum ar fi Richard Inima de Leu sau Regele Arthur dar este puternic ancorat în evenimentele tragice ale Reconquistei.
Eroul s-a nascut în 1043 în apropiere de orasul Burgos si s-a remarcat ca un tânar cavaler luptând împotriva mercenarilor care la vremea respectiva cucerisera o mare parte din tara. Ca nobil se afla sub tutela regelui Alfonso al VI-lea, iar faima sa l-a determinat pe contele de Ovideo sa-i acorde mâna fiicei sale Jimena Diaz.
In anul 1076 este exilat de regele proaspat suit pe tron si Castilla se afla într-un mare impas din cauza luptelor pentru succesiune. In 1094 Valencia este cucerita de musulmani, iar crestinii din oras sunt alungati. Tânarul o elibereaza, iar musulmanii îl numesc El Cid, însemnând în limba araba „Domnul meu”.
Dupa multe batalii celebre, încununate de succes se retrage la Valencia împreuna cu sotia sa. Moartea sa, în 1099, este privita într-o viziune fantasmagonica.
La 59 de ani, dupa ce domneste ca judecator si stapân, nu mai poate lupta împotriva dusmanului, dar mort fiind este îmbracat în armura, urcat pe armasarul sau Beleca si sustinut de proptele invizibile. Cu sabia sa credincioasa, Colada este aruncat în batalie si îi pune pe fuga pe dusmani. Este înmormântat alaturi de sotia sa în catedrala din Burgos, devenita în zilele noastre monument al Patrimoniului mondial. Catedrala este a treia ca marime din Spania, dupa cele din Sevilla si Madrid. Are hramul „Sfânta Maria”. Orasul Burgos, aflat în regiunea Castillia-Leon, este cunoscut în întreaga lume pentru mostenirea sa culturala si artistica, fiind unul dintre cele mai importante puncte din nordul tarii.
Catedrala este doar una dintre principalele sale atractii, pe lânga porti monumentale, muzee, cladiri istorice. Constructia acesteia în stil gotic a început în anul 1221 si a durat pâna în anii 1567.
Reprezinta geniul creator al multor arhitecti, mestesugari si sculptori si se remarca prin turnurile octogonale, balustrade si statui, portalul din nord împodobit cu statuile celor 12 apostoli si cel din sud în care sunt prezentati cei patru evanghelisti. Cele 15 capele, Altarul magnific si mai ales „Scara de aur” surprind prin echilibru si frumusete.
Nu trebuie însa uitat ca, pe lânga mormintele unor personaje ilustre, aici odihneste Díaz de Vivar împreuna cu sotia sa.
IRINA STOICA
Comentarii