Exista o categorie de obiecte care au o forma relativ complicata – dodecaedru (poliedru cu douasprezece fete), foarte vechi, descoperite cu peste trei secole în urma îngropate în diverse locuri din lume, de marimi diferite, despre care oamenii de stiinta înca nu stiu ce reprezina ori la ce erau folosite, un mister la fel de nepatruns ca în momentul primei descoperiri.
Cele mai multe dodecaedre antice de acest tip au fost gasite în Marea Britanie si Tarile de Jos, iar altele provin din Italia, Spania, Africa de Nord si Orientul Mijlociu. În Asia de sud-est s-au gasit asemenea obiecte, însa datorita faptului ca erau realizate din aur si aveau dimensiuni mici, expertii au apreciat ca erau doar obiecte cu rol decorativ.
Interesul stiintific pentru dodecaedrele dezgropate în special pe teritoriul Europei a crescut brusc în anul 1739, odata cu descoperirea pe un câmp din Anglia, alaturi de mai multe monede antice, element foarte important pentru datarea obiectelor din stratul respectiv de locuire.
Era o „bucata de metal mixt sau alama veche, formata din 12 fete egale”, fiecare dintre ele având „un numar egal de perforatii în interior, toate de diametre inegale, opuse una fata de cealalta”. Pe fiecare dintre cele 12 baze exista un fel de buton sau o minge mica fixata pe ea. O alta caracteristica specifica tuturor pieselor este faptul ca pe suprafata lor nu exista litere sau cifre si, prin urmare, nu se pune problema decodarii vreunor cuvinte ori informatii din vremea realizarii lor. Se estimeaza ca în ultimii 300 de ani au fost gasite sute de dodecaedre asemanatoare datând din secolele I-V d.Hr., aproximativ de marimea unei mingi de golf, fiecare cu 12 fete de dimensiuni egale, iar fiecare fata are o gaura de diametru diferit.
Obiectele în sine sunt goale, de metal, perforate cu diametre ce variaza de la 2 cm la 10 cm, câteva sunt realizate din piatra, însa marea majoritate sunt dintr-un aliaj de cupru.
Datorita datarii în primele secole d.Hr. sunt cunoscute sub denumirea de dodecaedre antice romane, dar aceasta nu înseamna ca „sursa” lor se afla în Peninsula Italica. Aceeasi potentiala confuzie e sustinuta si de locurile unde au fost gasite: pe foste câmpuri de lupta, în albii de râuri, în morminte, „amestecate” între alte piese din comori – vestigii ale trecutului – dezgropate de-a lungul timpului sau, pur si simplu, pe terenuri agricole.
Dintre teoriile referitoare la utilizarea dodecaedrelor romane, câteva retin atentia. Cercetatorul olandez G.M.C. Wagemans crede ca reprezinta instrumente astronomice de masurat care le permitea fermierilor sa anticipeze când vor planta culturile de iarna pentru a avea cea mai buna recolta.
Unii presupun ca erau obiecte religioase, dar nu exista dovezi care sa sustina aceasta teorie. Alte interpretari nedemonstrate sugereaza ca erau un fel de zaruri sau un dispozitiv de calibrare al conductelor de apa.
Gaurile de pe fiecare fata nu au dimensiuni egale de la un dodecaedru la altul, ceea ce îi face pe savanti sa puna la îndoiala ipoteza ca obiectele ar fi fost instrumente de masurare. În secolul al XIX-lea, unii istorici au lansat teoria conform careia dodecaedrele erau un tip de arma – poate capul unui buzdugan sau un proiectil metalic pentru un gen de prastie.
Dar, dupa cum au aratat mai târziu alti cercetatori, chiar si cele mai mari dintre dodecaedre sunt prea usoare pentru a provoca multre daune, iar soldatii romani foloseau de obicei bile solide de plumb la prastiile lor.
Amelia Sparavigna, fizician la Politecnico di Torino din Italia, crede ca dodecaedrele au fost folosite de armata romana ca un tip de telemetru (instrument pentru indicarea distantei de la observator la o tinta ori la un alt obiectiv fix).
În cercetarea sa Sparavigna a sustinut ca acestea ar fi putut ajuta la calcularea distantei pâna la un obiect de marime cunoscuta, examinând perechile de dimensiuni diferite ale dodecaedrelor, pâna când obiectul si marginile celor doua cercuri din dodecaedru s-ar fi aliniat. Teoria este întarita de faptul ca mai multe dodecaedre au fost gasite în situri militare romane, dar dodecaedrele nu sunt descrise în literatura romana si nici nu apar în mozaicuri.
Istoricul maghiar Tibor Grüll de la Universitatea din Pécs, care a analizat literatura academica despre dodecaedre, subliniaza ca „nu exista doua piese romane de aceeasi dimensiune si niciunul nu are cifre sau litere gravate pe el, marcaje ce ar trebui sa fie prezente pe un instrument matematic (…). Iar daca ar fi fost un instrument de artilerie, de ce nu apare în tot imperiul într-un context militar?
NICUSOR DINCA
Comentarii