Daca unii dintre laureatii premiilor Nobel au urmat un parcurs scolar clasic, altii au avut traiectorii mai sinuoase: copilaria rebela, plictiseala intensa la orele de curs, incertitudine în ceea ce priveste orientarea profesionala.
Cel mai ilustru predecesor al acestora, Albert Einstein, a fost un student mediocru: la Politehnica din Zürich, devenita între timp ETH Zürich, lipsea de la cursuri întrucât prefera sa studieze singur fizica si a terminat penultimul din seria sa în anul 1900. Dupa ce si-a obtinut diploma, a fost singurul student care nu a primit un post de asistent de cercetare, asa cum relateaza aceasta universitate pe pagina sa de internet. Acest lucru nu l-a împiedicat însa sa obtina premiul Nobel pentru fizica în 1921.
Frances Arnold, laureata premiului Nobel pentru chimie în 2018, a chiulit si ea de la ore si a avut parte de o scolarizare turbulenta în anii 1960-1970 în Statele Unite. „Nu eram disciplinata. Ma plictiseam usor si eram cu mult peste nivelul altor elevi din clasa. Pentru a ma tine ocupata, profesorii îmi dadeau mici proiecte, cum ar fi sa decorez sala de clasa”, a povestit.Începând cu vârsta de 10 ani, a primit permisiunea sa urmeze cursuri de liceu, cum ar fi geometria, care îi placea foarte mult. Însa perioada de adolescenta i-a fost marcata de respingerea sistemului scolar si, în cele din urma, a fost exmatriculata.
„Cred ca ceea ce ne era predat la scoala nu ma interesa. Iar daca un subiect ma interesa, îl învatam singura dintr-un manual. Am reusit totusi sa parcurg fiecare nivel, în ciuda numeroaselor absente”, a povestit ea. La 69 de ani, laureata recunoaste ca felul în care s-a comportat nu constituie un model de urmat, însa pledeaza pentru o educatie mai flexibila.
„Scolile nu detin mijloace pentru a adapta învatarea astfel încât copiii sa beneficieze cu adevarat de acest lucru”, a deplâns ea.
Viata la ferma
David Card, laureatul premiului Nobel pentru economie în 2021, a avut si el o scolaritate atipica în lumea academica.
„Nu mai exista nimeni în vreun program de doctorat în economie care sa fi avut un parcurs asemanator cu al meu, care sa fi studiat într-o scoala rurala”, a remarcat el.
Nascut într-o ferma din Canada în anii 1950, a studiat într-o mica scoala unde circa 30 de elevi de niveluri diferite împarteau aceeasi sala de clasa.
„Învatatoarea petrecea putin timp la fiecare rând, care corespundea unui anumit nivel. Eu urmaream deseori ce învatau clasele mai mari. Astfel am reusit sa progresez foarte rapid, iar asta nu a deranjat pe nimeni”.
A recunoscut totodata ca acest sistem nu era adaptat elevilor care aveau nevoie de un sprijin mai individualizat.Frances Arnold si David Card au început sa munceasca de foarte tineri. Arnold a însirat mai multe meserii în adolescenta – chelnerita, receptionista, sofer de taxi. Experiente fundamentale, în opinia ei.
„Apreciem mai mult ceea ce ne ofera universitatea astfel încât sa putem obtine o meserie pe care dorim sa ne-o pastram toata viata. Munca ne învata totodata sa ne organizam timpul”, a mai spus ea.
David Card, la rândul sau, a combinat scoala si viata la ferma de la cea mai frageda vârsta, relateaza AFP/Agerpres.
„Nu cred ca ne dadeau multe teme pe vremea aceea. Aveam asadar mult timp liber. Îmi ajutam tatal – am învatat sa conduc tractorul la vârsta de 11 ani. În fiecare dimineata, ma trezeam la cinci pentru a ajuta la mulsul vacilor”, a povestit el. Înainte sa-si gaseasca menirea, amândoi au studiat alte domenii. Frances Arnold a urmat cursuri de inginerie mecanica si aeronautica înainte sa se îndrepte spre chimie.
„Nu eram sigura ce voiam sa fac în viata. Am ales ingineria mecanica pentru ca era filiera din inginerie cu cele mai mici exigente”, a marturisit ea. David Card a început sa studieze fizica înainte sa se îndrepte catre economie. În ciuda acestor parcursuri mai putin conventionale, cei doi si-au gasit în cele din urma drumul. si au câstigat premiul Nobel!
NICUSOR DINCA
Comentarii