În mod traditional, palatele medievale vietuiesc învaluite într-o aura sobra, conventionala, tivita cu penumbra inevitabilelor intrigi si mai ales încarcata de fast si lux, dupa „buzunarul” ilustrilor lor proprietari.
Spatiul din spatele zidurilor si peretilor este, fireste, interzis privirilor profane ale multimii, motiv pentru care acolo, printii, nobilii, dar si înaltele capete (încoronate sau nu) ale clerului îsi pot permite cam orice le trece prin cap.
Cu toate acestea, o „deviere” de la regula încorsetarii în ritualuri de protocol vine peste veacuri sa ne surprinda si totodata sa ne amuze.
Palatul Hellbrunn, o bijuterie culturala unica, aflat în apropiere de binecunoscuta citadela austriaca Salzburg, a fost înzestrat înca de la construirea sa cu un adevarat univers de miracole neînsufletite, însa puse în miscare de mecanisme ingenioase, desprinse din basmele cu printese, feti-frumosi si pitici.
Magie în stare pura. Printul-arhiepiscop al Salzburgului, Markus Sittikus, a proiectat Palatul Hellbrunn ca o oaza de distractie si relaxare nemaivazuta pâna atunci. Aceasta resedinta de vara a aparut într-un timp record, constructia sa desfasurându-se între anii 1612 si 1615.
Maestrul arhitect Santino Solari, caruia i s-a încredintat si comanda pentru Catedrala din Salzburg, a creat una dintre cele mai magnifice cladiri din Renasterea târzie la nord de Alpi. Locul idilic de la sud de oras era ideal din multe puncte de vedere, în primul rând râurile generoase care curg din muntele Hellbrunn fiind cele care au predestinat apa sa devina un element central de design.
În inima terenului se afla „Fântânile Truc”, manieriste, care sunt de neegalat în lumea de astazi, ele punând în opera un element cu totul neasteptat: o înlantuire fabuloasa de „nazbâtii” puse la cale de respectabilul print-arhiepiscop pentru oaspetii sai. Un fel de sotii lichide ascunse sub înfatisari inocente, care de altfel îsi fac din plin datoria si în prezent.
Cu stropitoarea pe musafiri. Nu stii niciodata la ce sa te astepti în Hellbrunn, dar un lucru e sigur: este foarte distractiv. Fântânile artificiale pulverizeaza apa din toate duzele si tevile, cu un anume menajament fata de oaspeti, care puteau sa se-aleaga cu o stropeala adevarata, dar nu atât de abundenta încât sa-i ude leoarca.
Dar Hellbrunn se recomanda cu mai multe surprize fascinante decât fântânile arteziene unice: este un loc de sarbatoare, de placere si de relaxare, însa nici pe departe structurat în genul modernelor parcuri de divertisment Disneyland, ci reprezentând – pe lânga obligatoriul simbol al statutului nobiliar – o veritabila jucarie manierista pentru mari si mici, conceputa anume pentru a-i distra pe onorabilii musafiri.
Universul, cât o casa de papusi. Mitologia greaca si romana joaca rolul principal în spectacolul fântânilor: îi întâlnim pe Euridice si Neptun, pe Acteon si pe zeita Diana – perfect potrivite spiritului manierist al vremii.
Cele cinci mici grote, dispuse de-a lungul unei carari înguste, sunt unice în lume si înfatiseaza mici scene de gen din mitologia greco-romana si din viata locala. Sunt însa vizibile doar micile figurine, miscarile lor deosebit de simple desfasurându-se cu o regularitate neobosita. Pompele care alimenteaza cu apa aceste minuni tehnice, pentru a anima scenele, sunt ascunse într-o movila de tuf, la capatul cararii marginite de un canal îngust. Într-o pestera îi vedem pe Perseu si Andromeda.
În centru, în fundal, Andromeda este înlantuita de stânca si sta nemiscata. În prim-plan, dragonul se misca de la stânga la dreapta. Când ajunge în centru, Perseu iese din dreapta, fluturând un scut si o sabie. Eroul îsi lasa scutul si sabia sa cada la contactul cu dragonul si fiecare se întoarce la punctul sau de plecare.
Roata morii se-nvârteste… În prima grota, se vad morarul, sotia sa si copilul lor, ocupati cu munca zilnica. Piatra de moara pare a fi actionata de sotie, care îsi misca partea superioara a corpului, capul si bratele. O alta cavitate îl „gaseste” pe morar la lucru. El ramâne nemiscat. Roata morii, în fundal, se roteste de la stânga la dreapta.
Faina, pare sa curga din galeata pe piatra de moara, este întruchipata de o spirala alba de tabla. Aceasta se roteste în sus si în jos, în linie cu axa pietrei de moara. Partea inferioara a acestei imitatii de faina se roteste independent, în timp ce zgomotul specific este creat în cutia situata sub piatra de moara.
Lumea e o scena! Punctul culminant al spectacolelor actionate de apa este Teatrul Mecanic. Este înfatisat un palat asemanator unui turn, în care viata la curte, din secolul XVIII, se sugereaza prin intermediul unor marionete actionate de apa. O cladire cu trei etaje, dispusa în semicerc, ofera partial o vedere spre interior, unde se desfasoara o activitate febrila. Un total de 142 de figurine mobile si 21 de figurine imobile ilustreaza diverse profesii si meserii din epoca.
Un grup de constructori si zilieri aduc materiale maistrului, macelarii transeaza un bou, frizerul barbiereste un client. Pe strada, un urs danseaza, garzile marsaluiesc, un fermier duce o batrâna într-o roaba…
Este limpede ca la Palatul Hellbrunn se putea petrece pe cinste, în masura în care revarsarile spontane de apa nu ajungeau sa deranjeze victimele imprudente ale magicelor jocuri.
Daca cineva dorea sa mearga de la palat la fântâni, nenumarate jeturi puteau fi o piedica, în functie de dispozitia si dorinta gazdei de acum patru secole. Si în prezent mecanismele uimitoare sunt capabile sa-si faca datoria, la fel ca în culmea gloriei lor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii