O ambarcatiune straveche care s-a scufundat în largul coastei Danemarcei acum 2.400 de ani a ascuns o amprenta, precum si mai multe indicii chimice care îi ajuta în prezent pe cercetatori sa descopere de unde provin oamenii care navigau aceste ape cu milenii în urma, transmite Live Science.
Ambarcatiunea, cunoscuta sub numele de barca Hjortspring, este cea mai veche barca din scânduri de lemn cunoscuta din Scandinavia si este expusa în prezent la Muzeul National al Danemarcei. Originile sale au fost însa mult timp o enigma.
„De unde ar fi putut proveni acesti navigatori si de ce au atacat insula Als a fost mult timp un mister”, a declarat Mikael Fauvelle, arheolog la Universitatea Lund care a analizat barca.
În urma cu 2.400 de ani, aproximativ 80 de atacatori maritimi dintr-o „armada” formata din aceasta ambarcatiune si alte trei, au atacat insula Als, în largul coastei a ceea ce este în prezent Danemarca, dar atacatorii au pierdut. Multumind pentru victoria lor, oamenii de pe Als au scufundat barca ca ofranda, împreuna cu armele si scuturile atacatorilor.
Scufundarea ambarcatiunii în secolul al IV-lea î.Hr. a contribuit la conservarea acesteia de-a lungul secolelor. Dupa descoperirea sa în anii 1880, ambarcatiunea a fost ulterior excavata din ceea ce a devenit mlastina Hjortspring Mose în anii 1920 (ceea ce a dat numele ambarcatiunii).
„Dar la acea vreme, ne lipseau metodele stiintifice moderne de care aveam nevoie pentru a raspunde la întrebarea de unde proveneau acesti atacatori”, a declarat Fauvelle. Recent, cercetatorii au decis sa reexamineze ambarcatiunea. Înainte de a fi expusa în muzeu, aceasta fusese conservata chimic, iar echipa a cautat prin arhive si înregistrari vechi din mai multe muzee, în efortul de a descoperi parti ale ambarcatiunii care fusesera lasate neatinse.
În cele din urma, au gasit mai multe fragmente de gudron si frânghie, inclusiv o bucata de gudron care avea amprenta antica a cuiva care probabil a ajutat la constructia sau repararea ambarcatiunii, o descoperire pe care Fauvelle a numit-o „cu adevarat fantastica”.
„Aceasta amprenta remarcabila ofera o legatura directa cu navigatorii antici care foloseau aceasta barca”, au scris cercetatorii în studiul lor.
Pentru a studia gudronul, cercetatorii au folosit cromatografia de gaze si spectrometria de masa, tehnici care examineaza compozitia chimica a probelor. Au descoperit ca gudronul impermeabil era un amestec de grasime animala (probabil seu) si smoala de pin, o substanta lipicioasa si elastica, cunoscuta si sub numele de rasina. „Acest lucru sugereaza ca barca a fost construita într-un loc în care se aflau paduri abundente de pini”, a spus Fauvelle.
Modele digitale 3D
Noua descoperire infirma o idee veche conform careia barca îsi are originea în apropierea orasului Hamburg din Germania de astazi, deoarece analizele anterioare au descoperit ca vasul transporta recipiente din lemn a caror provenienta parea sa fie din regiunea Hamburg. Cel mai probabil ambarcatiunea ar fi putut proveni de mult mai departe, din regiunea Marii Baltice, care are paduri de pini.
Padurile de pini existau doar în anumite parti ale Europei de Nord la acea vreme (…) sugerez ca provin de undeva de-a lungul coastei Marii Baltice, la est de insula Rugen (Germania)”, conform lui Fauvelle.
Daca aceasta idee este corecta, sugereaza ca atacatorii au navigat pe o distanta mare în largul marii pentru acest raid, a mai spus Fauvelle.
Cercetatorii au folosit, de asemenea, datarea cu carbon pentru a studia fragmente de frânghii provenite de pe vas. Analizând frânghiile, facute din scoarta interioara a copacilor, echipa a confirmat cronologia stabilita anterior a ambarcatiunii, între 400 î.Hr. si 101 î.Hr., care se încadreaza în Epoca preromana a Fierului din Scandinavia. Cercetatorii au datat ambarcatiunea cu carbon si au ajuns la concluzia ca aceasta a fost construita între anii 381 si 161 î.Hr.
Ei au colaborat si cu producatori de frânghii pentru a crea replici ale frânghiilor si pentru a studia procesul de fabricare al acestora.
Folosind tomografia cu raze X pentru a scana sectiuni de frânghie si din zone de etansare, echipa a realizat modele digitale 3D care au permis identificarea si apoi studierea amprentei. Analizarea amprentei nu a permis însa precizarea sexului sau a altor date cu privire la persoana careia îi apartine.
Pentru viitor, Mikael Fauvelle spera sa poata extrage ADN uman din gudron pentru a afla mai multe despre oamenii care au construit si au folosit ambarcatiunea.
Întelegerea raidurilor maritime de la distante mari, cum ar fi acesta, ar putea ajuta la explicarea razboiului maritim antic si a rutelor comerciale din Epoca Fierului.
NICUSOR DINCA
Comentarii