La începutul secolului al VII-lea, Imperiul Bizantin trecea printr-o criza profunda. Împaratul Heraclius (610-641) preluase puterea în 610, rasturnându-l pe tiranul Focas, într-un moment în care imperiul era amenintat de persi (sasanizi) la est si de avari si slavi la nord.
Razboiul cu Persia epuizase resursele, iar victoria finala a lui Heraclius în 628 adusese recuperarea teritoriilor pierdute, inclusiv a Sfintei Cruci. Totusi, imperiul era slabit, iar invaziile arabe începusera sa ameninte provinciile orientale. În acest context tensionat, Heraclius cauta sa asigure succesiunea dinastica, evitând haosul uzurparilor. Pe 3 mai 612 s-a nascut Heraclius Constantin, fiul cel mare al lui Heraclius si al primei sale sotii, Fabia Eudochia.
Pentru a consolida dinastia si a garanta continuitatea puterii în timp de razboi, Heraclius a decis sa-l numeasca co-împarat pe fiul sau înca din copilarie. Pe 22 ianuarie 613, când micutul avea doar aproximativ 8 luni, a avut loc ceremonia de încoronare la Constantinopol.
Ritualul a urmat traditiile bizantine: proclamarea în Hipodrom de catre Senat si factiuni (Verzi si Albastri), urmata de binecuvântarea patriarhului în Hagia Sofia. Heraclius Constantin a primit numele oficial Heraclius Novus Constantinus („Heraclius Noul Constantin”), evocând gloria lui Constantin cel Mare si legând noua dinastie de fondatorul imperiului crestin.
La scurt timp, copilul a fost logodit cu verisoara sa, Gregoria, fiica influentului patrician Nicetas, consolidând aliantele familiale. Aceasta încoronare precoce nu era unica în istoria bizantina – împarati ca Arcadius sau Honorius fusesera numiti co-împarati copii – dar reflecta anxietatea lui Heraclius fata de instabilitate.
Heraclius Constantin a ramas co-împarat pâna la moartea tatalui sau, în februarie 641, când a devenit împarat unic, sub numele de Constantin al III-lea. Domnia sa a durat însa doar trei luni, pâna în mai 641, când a murit de tuberculoza sau, dupa unele zvonuri, otravit de Martina, a doua sotie a lui Heraclius.
Moartea sa a declansat o criza a succesiunii, ducând la detronarea Martinei si a fiului acesteia, Heraclonas, si la preluarea puterii de catre fiul lui Heraclius Constantin, Constans al II-lea.
GABRIEL TUDOR
Comentarii