Corpul uman este dintotdeauna cel mai important si mai valoros „suport” pentru anumite creatii artistice ale omului.
Intr-o succesiune logica, operele de arta sunt reprezentate, fara îndoiala, de elementele de podoaba, de îmbogatire estetica a individului în întregul sau. Am evitat trimiterea la întelesul sintagmei „obiecte de podoaba”, fiindca aceasta sensibila si extrem de complexa zona a personalitatii si a caracterului fiecaruia dintre noi nu se limiteaza la coliere si inele, la cercei si altele asemenea, ci se însotesc sau se opun altor modalitati de transformare estetica a corpului, cum sunt de exemplu tatuajele ori inciziile superficiale în piele, practicate si în prezent în rândurile unor populatii care au preferat convietuirea cu natura, ca alternativa la civilizatia industriala.
Populatia africana seminomada Maasai, care traieste în Kenya si în Tanzania, este renumita pentru ornamentele sale corporale: gulerele decorative largi, bratarile late de la glezne si brate, cerceii foarte ramificati, acoperamintele pentru cap ale femeilor si bentitele purtate pe frunte – toate acestea fiind împodobite într-o gama exuberanta de margele colorate.
Culorile folosite, inclusiv pentru îmbracaminte, sunt foarte vii, cu o dominanta a nuantelor puternice de rosu si albastru – expresie evidenta a vivacitatii, a dinamismului provocator ostentat permanent de acesti oameni supli si de statura înalta.
De altfel, caracteristicile fizice ale etniei constituie un adevarat „suport” ideal pentru podoabele corporale, pe care le putem considera creatii artistice cu totul particulare. Vorbim despre o arta colectiva, actul în sine de realizare a obiectelor în discutie fiind realizat împreuna de catre femeile tribului.
Din aceasta perspectiva, printr-o comparatie cu lumea moderna si pastrând proportiile, remarcam ca nu este deloc exagerata o paralela între stravechea arta a dansului – prin definitie o dimensiune estetica a miscarii, a dinamismului – si arta realizarii podoabelor din margele.
În acelasi timp, faptul ca, în mod firesc, marea majoritate a decoratiunilor respective se poarta preponderent pe partea superioara a corpului (piept, umeri si în special pe zona capului) exprima si o modalitate indirecta de comunicare si de atragere a atentiei celor din jur asupra purtatorului lor.
Margelele au devenit tot mai populare dupa 1900, când Maasaii au început sa faca schimb de marfuri cu europenii din Kenya si Tanzania.
În mod traditional, în mestesug se foloseau materii prime locale, cum ar fi semintele, pieile, cuprul, osul, dovleacul si lemnul. Pâna în prezent, lucrul cu margelele reprezinta si un mijloc important prin care femeile Maasai îsi demonstreaza implicarea sociala si capacitatea creativa.
Alegerea si utilizarea culorilor margelelor nu sunt aleatorii sau frivole, întrucât, la fel ca la majoritatea populatiilor vechi ale lumii, culorile au o semnificatie speciala în cultura Maasai:
– rosu: pericol, ferocitate, dar si curaj, putere si mai ales unitate, deoarece este culoarea sângelui vitei sacrificate – atunci când comunitatea se reuneste la sarbatori;
– albastrul reprezinta cerul care ofera apa pentru vite;
– verde este pamântul care daruieste hrana pentru vite si reprezinta, de asemenea, sanatatea comunitatii Maasai. Exista o planta locala numita olari, care creste înalta si deasa, asa cum îsi doresc sa fie si membrii acestei comunitati;
– portocaliu: culoarea ospitalitatii, explicatia fiind una insolita – aceea ca dovlecii care contin laptele oferit vizitatorilor au aceasta culoare;
– galbenul sugereaza tot ospitalitate, deoarece este culoarea pieilor de animale asternute pe paturile destinate oaspetilor;
– albul – deoarece este culoarea laptelui provenit de la vaci (considerate de Maasai animale pure si sfinte) – simbolizeaza puritatea, dar reprezinta si sanatatea, deoarece laptele este cel care hraneste tribul. Sub un aspect particular, albul are si o alta semnificatie: o fata care poarta franjuri de margele albe pe frunte semnifica faptul ca a fost circumcisa;
– negru: culoarea oamenilor (comunitatii), dar, mai important, sugereaza greutatile prin care trec în timpul vietii toti oamenii. În aceeasi logica, se refera si la momentele dificile care apar în vietile tuturor, deoarece ele fac parte din aceeasi secventa naturala a vietii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii