Pedro Lascuráin de la Barra detine un record unic în istoria politica mondiala: a fost presedintele Mexicului pentru aproximativ 45 de minute, ceea ce reprezinta cel mai scurt mandat prezidential din istoria oricarei tari.
Desi perioada sa la conducere a fost extrem de scurta, contextul si consecintele acestui episod sunt profund semnificative pentru istoria Mexicului.
Evenimentul a avut loc la 19 februarie 1913, într-o perioada de instabilitate extrema cunoscuta sub numele de La Decena Trágica (Cele Zece Zile Tragice). Mexicul era zguduit de o lovitura de stat împotriva presedintelui ales democratic, Francisco I. Madero.
Armata, condusa de generalul Victoriano Huerta, s-a aliat cu forte conservatoare si cu sprijinul tacit al unor interese straine pentru a-l înlatura pe Madero. Pedro Lascuráin era la acel moment ministru de externe.
Conform Constitutiei mexicane din 1857, în cazul demisiei presedintelui si a vicepresedintelui, succesiunea revenea ministrului de externe. Dupa ce Madero si vicepresedintele José María Pino Suárez au fost fortati sa demisioneze sub presiune, Lascuráin a devenit în mod legal presedinte interimar.
Mandatul sau a avut însa un scop precis si limitat. În cele aproximativ 45 de minute cât s-a aflat în functie, Lascuráin l-a numit pe Victoriano Huerta ministru de interne, pozitie care îl plasa urmatorul în linia succesorala.
Imediat dupa aceasta numire, Lascuráin si-a prezentat demisia, permitându-i astfel lui Huerta sa preia presedintia în mod „legal”, desi procesul a fost în esenta o manevra politica menita sa legitimeze lovitura de stat.
La scurt timp dupa acest episod, Francisco Madero si Pino Suárez au fost asasinati, un act care a socat opinia publica si a consolidat imaginea regimului lui Huerta ca fiind unul brutal si ilegitim.
Lascuráin, desi nu a fost implicat direct în asasinate, a ramas o figura controversata din cauza rolului sau în acest transfer de putere.
Dupa retragerea din politica, Pedro Lascuráin s-a dedicat carierei academice si juridice, devenind profesor de drept si evitând viata publica.
GABRIEL TUDOR
Comentarii