În urma cu aproximativ un mileniu, cultura preincasa Yschma facea negot cu papagali proveniti din padurea tropicala amazoniana, aflata peste munti, la sute de kilometri distanta, pe care apoi îi tinea captivi în centrul sau de putere de pe coasta a ceea ce în prezent este statul Peru, în scopul de a le folosi penele ca simbol al statutului social dar si în cultul mortilor.
Cercetatorii au gasit resturile unor astfel de pene în urma cu 20 de ani, într-un mormânt vechi de 1.000 de ani ce apartine acestei culturi. O noua analiza dezvaluie „calatoria completa a acestor pene”, inclusiv originea pasarilor, ce mâncau si pe ce rute erau probabil transportate pasarile vii înainte de a fi folosite de cultura Yschma, o societate preincasa care a înflorit între anii 1000 si 1470 d.Hr.
Desi se stie de mult timp ca incasii si alte culturi prehispanice apreciau si faceau negot cu pene de papagali, noul studiu este unul dintre primele care dezvaluie ca „cultura Ychsma, cu mult înainte de Imperiul Inca, a participat la o retea comerciala sofisticata care se întindea pe Anzi”, au scris autorii în studiu.
Cercetatorii au descoperit acest mormânt în 2005, dupa o investigatie cu radar de penetrare a solului, iar o excavare ulterioara a dezvaluit doua morminte mari, captusite cu piatra, lânga Templul Pachacamac, la 32 de kilometri sud de Lima. Într-unul dintre cele doua morminte Yschma, arheologii au gasit ornamente din pene de papagali, cu culori vii, care fusesera conservate timp de secole.
O echipa internationala de cercetatori a analizat ADN-ul si compozitia chimica a penelor si a concluzionat ca acestea provin de la papagali amazonieni vii, care fusesera transportati peste munti si probabil folositi în negot, înainte de a fi tinuti în captivitate pe coasta peruana.
Descoperirea arata cât de mult efort au investit aceste societati în ceea ce considerau a fi obiecte de prestigiu, transmite Live Science/Agerpres. La Pachacamac, aceste pene au fost gasite împodobind capete false – pânze umplute cu stuf si alte plante – atasate la 34 de manunchiuri funerare ale unor persoane decedate, care erau, de asemenea, decorate cu mici masti de cinabru, sugerând ca penele erau folosite în activitati ceremoniale, cum ar fi ritualurile de înmormântare. „Cercetarile noastre sugereaza de fapt ca cresterea la scara larga a acestor pasari captive s-ar putea sa nu fi avut loc la Pachacamac în sine (nu s-au gasit schelete de papagal, coji de oua sau semne ale unor crescatorii), ci mai la nord, poate în Imperiul Chimu, care apoi comercializau penele recoltate spre sud catre Ychsma”, a declarat George Olah, autorul principal al studiului.
Interventie umana
Templul Pachacamac si oracolul sau au servit drept inima a societatii Yschma, care controla vaile din jurul orasului Lima înainte de cucerirea incasa din jurul anului 1470. „Datorita reputatiei raspândite si îndelungate a orasului Pachacamac, elitele din diverse culturi din Peru antic au cautat privilegiul de a fi înmormântate aproape de templu”, a spus Shimada. Dupa cucerirea spaniola din 1533, mormintele de la Pachacamac au fost jefuite timp de secole, fiind furate si distruse nenumarate artefacte Yschma. Pâna când Proiectul Arheologic Pachacamac si-a început activitatea la începutul anilor 2000, multi cercetatori credeau ca nu au mai ramas morminte intacte ale elitei în apropierea templului – asa ca descoperirea celor doua morminte a fost un „eveniment exceptional”, au scris cercetatorii în studiu.
În studiul lor, echipa a analizat ADN-ul mitocondrial a 25 de pene gasite în morminte si a stabilit ca ornamentele atasate legaturilor funerare proveneau de la cel putin patru specii de papagali tropicali: ara stacojii (Ara macao), ara rosii si verzi (Ara chloropterus), ara albastri si galbeni (Ara ararauna) si amazoane (Amazona farinosa). Toate aceste pasari sunt originare din padurile tropicale de câmpie de la est de Anzi, nu de pe coasta peruana. Aceste pasari traiau la sute de kilometri de Ychsma, ceea ce sugereaza ca societatea a facut comert pentru a achizitiona pasarile.
„Faptul ca au ajuns la peste 500 de kilometri distanta, de cealalta parte a celui mai înalt lant muntos din America de Sud, dovedeste interventia umana”, a spus Olah într-un comunicat. Aceste pasari „nu zboara în mod natural peste Anzi”.
Pentru a determina cum erau transportate aceste pasari prin Anzi, echipa a apelat la modele computerizate – a analizat topografia antica, sistemele fluviale si conditiile oceanice, apoi a efectuat o analiza a rutelor „cu cost minim” pentru a determina ce trasee de negot ar fi fost probabil cele mai folosite. Rutele mai eficiente au indicat doua coridoare probabile: unul prin retelele nordice legate de regiunile de coasta unde se afla Imperiul Chimes si altul prin pasajele andine centrale care legau coasta de zonele joase din est.
NICUSOR DINCA
Comentarii