Aflat în provincia Shanxi, pe stâncile abrupte ale muntelui Hengshan, China, templul suspendat, numit si templul Xuankong, are o vechime de peste 1.500 de ani. Ridicat în timpul dinastiei Wei de Nord (386-557), este unic prin faptul ca îmbina budismul cu taoismul si confucianismul. Este sustinut de grinzi de lemn din stejar, rezistent la intemperii, înfipte direct în stânca, la înaltimea de aproximativ 75 de metri, creând senzatia ca sfideaza legile gravitatiei.
Conform unei legende, templul a fost construit initial în anul 491 de un singur calugar, numit Liao Ran, stabilit în aceste locuri în cautarea unei linisti a sufletului care sa-i asigure dezvoltarea personala. De-a lungul secolelor au fost adaugati stâlpi verticali de rezistenta, facând din acest asezamânt o formidabila provocare arhitecturala si în prezent. Este cunoscut ca important centru spiritual prin felul armonios în care combina cele trei religii fundamentale ale Chinei, singurul de acest fel.
Are o lungime de 35 de metri si este compus din 40 de sali, doua pavilioane cu câte trei etaje si un pod care le leaga. Este decorat cu 80 de statui religioase pictate în culori vii si realizate de-a lungul veacurilor prin iscusita utilizare a lutului (ars), a pietrei, a bronzului si a fierului, printre care pot fi remarcate cele ale lui Confucius, Shakyamuri si Lao Tzu. Aceste trei statui se afla în pavilionul de nord, iar pavilionul de sud desfasoara cea mai mare si mai frumoasa sala.
Constructia la înaltime a aparut din teama de inundatii, iar modul în care a fost ridicata o protejeaza de ploi si zapezi puternice, în vreme ce muntii din jur sunt o stavila în calea luminii prea puternice a Soarelui.
Stâlpii verticali, adaugati ulterior, au fost anexati de teama ca templul s-ar putea prabusi, considerându-se ca aceasta experienta în constructii este irepetabila si trebuie conservata.
Templul este asezat cu mândrie alaturi de marile minuni ale tarii: „Armata de teracota”, „Marele Zid Chinezesc”, „Mausoleul primului împarat Qin”.
Importanta combinatie între istorie, cultura si religie, templul este o atractie pentru turistii din întreaga lume. Vizitatorii pot urca scarile înguste si abrupte pentru a ajunge în balcoanele de lemn de la fiecare etaj.
Tehnicile de constructie ale templului uimesc si în prezent, expertii descoperind un sistem de grinzi mari încorporate adânc în stânca, actionând ca niste pârghii gigantice.
O parte din grinzi ieseau în exterior pentru a sustine coridoarele si altarele, în timp ce restul erau îngropate adânc în munte pentru a asigura echilibrul. Acestea erau fixate cu pene, un mecanism similar cu suruburile de expansiune moderne: cu cât pana este introdusa mai adânc, cu atât capatul de lemn se extinde si se agata mai mult de stânca.
Intreaga structura foloseste îmbinari traditionale cu cep si mortar, în loc de cuie metalice, unul din motivele pentru care templul a supravietuit numeroaselor cutremure. Muntii de o parte si de alta au format un „scut natural”, reducând intensitatea vânturilor puternice si a luminii Soarelui, factori care deterioreaza lemnul.
Situat la aproximativ 60 de kilometri sud-vest de orasul Datong, aceasta minune a arhitecturii antice chinezesti, unde clopotele de rugaciune rasuna deasupra vailor, poate fi trecuta pe lista „Celor 7 minuni ale lumii moderne”.
Supravietuind cutremurelor si unei istorii zbuciumate, datorita, în principal, mediului natural unic, templul pastreaza un aer autentic si mistic, îndemnând deopotriva la admiratie si reculegere.
IRINA STOICA
Comentarii