Un grup de cercetatori medicali din SUA, Columbia si India, sub conducerea Dr. Luis Rafael Moscote-Salazar a publicat în numarul din iulie-septembrie 2025 al revistei Matrix Science Medica un articol intitulat „Efectele neurologice ale întâlnirilor cu fenomene aeriene neidentificate”. Mentionam mai jos câteva constatari din acest articol.
Sistemul nervos functioneaza ca un organ electric si exista dovezi abundente în literatura de specialitate care arata ca expunerea electromagnetica poate provoca modificari în creierul uman.
Fenomenele anomale neidentificate (UAP), cunoscute anterior ca obiecte zburatoare neidentificate (OZN), au atras în ultimul timp o atentie sporita din partea comunitatii de oameni de stiinta, a personalului militar si a publicului larg. Cea mai mare parte a literaturii care exista despre UAP continua sa se refere la dinamica lor aeriana si la întâlnirile cu militarii, existând înca o mare lacuna în perceperea efectelor lor neurologice.
Desi astfel de evenimente cu UAP sunt în mare parte vizuale sau senzoriale, unii martori au raportat si efecte secundare psihologice sau neurologice reziduale. Acestea includ traume psihologice si probabil leziuni neurologice. Dovezile sunt în mare parte anecdotice si se bazeaza pe marturii ale martorilor oculari, dar, în exemplele date, exista câteva teme comune care sugereaza efecte grave asupra creierului uman.
Traume psihologice de lunga durata
Majoritatea martorilor întâlnirilor cu UAP raporteaza consecinte psihologice puternice, inclusiv frica, anxietate si tulburare posttraumatica de stres (PTSD). Astfel de raspunsuri psihologice sunt în mod normal provocate de caracterul neasteptat al incidentului si de modul inexplicabil al fenomenului. Martorii tind sa se simta neajutorati, confuzi sau speriati atunci când au de-a face cu fenomene care par sa sfideze legile conventionale ale fizicii.
Unii martori au experimentat un sentiment de disociere sau o stare alterata de constiinta la scurt timp dupa o întâlnire apropiata cu un UAP, ceea ce ar putea avea efecte psihologice de durata. În urma unei întâlniri, sunt raportate frecvent tulburari cum ar fi: insomnia, cosmarurile sau paralizia de somn. În plus, indivizii pot dezvolta o afectiune cunoscuta sub numele de disonanta cognitiva, în care realitatea lor nu se aliniaza cu ceea ce credeau anterior ca este lumea, ducând la confuzie mentala sau gândire defectuoasa. Frica si incertitudinea create de aceste evenimente tind sa creeze traume psihologice de lunga durata, putând cauza tulburari de anxietate cronica sau PTSD.
Martorii au raportat, în câteva cazuri, ca au experimentat reactii fizice instantanee odata ce au intrat în contact apropiat cu UAP, cum ar fi ameteli, dureri de cap, anomalii vizuale si greata. În câteva cazuri s-au raportat arsuri ale pielii, inflamatia ochilor si paralizie temporara. În unele cazuri, persoanele au raportat pierderea memoriei sau confuzie mentala, eventual dupa expunerea la o lumina neobisnuita sau la anumite radiatii electromagnetice. Un raport interesant a fost primit din Alderney, Marea Britanie, unde un grup de angajati a sustinut ca a suferit arsuri ale pielii dupa ce au fost martori la un obiect stralucitor, neobisnuit, în atmosfera. Astfel de afirmatii privind vatamarile fizice i-au determinat pe unii sa considere ca UAP ar putea emite o forma de radiatii, impulsuri electromagnetice sau unde de înalta frecventa, care ar avea un impact direct asupra sistemelor biologice. Se presupune ca acestea ar putea produce interferente electromagnetice sau actiuni asemanatoare microundelor.
Pe lânga efectele pe termen scurt, unele persoane raporteaza simptome neurologice pe termen lung în urma unei întâlniri cu UAP. Acestea sunt pierderea memoriei, afectarea cognitiva, dificultati de concentrare si reducerea functiei executive, probabil prin interactiunea câmpurilor electromagnetice sau a radiatiilor cu tesutul neuronal. Cercetarile privind efectele biologice ale radiatiilor electromagnetice si ale undelor de înalta frecventa (de exemplu, microundele) sugereaza ca expunerea pe termen lung la aceste câmpuri poate provoca perturbari ale proceselor celulare – inclusiv modificari ale permeabilitatii membranei, stres oxidativ si deteriorarea ADN-ului – care pot avea efecte neurologice. Expunerea cronica la câmpuri electromagnetice a fost asociata, si în alte domenii ale tehnologiei, atât cu disfunctii cognitive acute, cât si cronice, ceea ce sugereaza ca ar fi plauzibil un mecanism similar si pentru perturbarea neurologica asociata cu UAP.
Teoria interferentei electromagnetice joaca un rol central în majoritatea ipotezelor privind efectele neurologice ale UAP. Unii oameni de stiinta sustin ca UAP ar putea produce câmpuri electromagnetice intense sau radiatii ca produs secundar al sistemelor lor energetice sau de propulsie. Emisiile electromagnetice ar putea interactiona cu creierul uman, deoarece acesta utilizeaza semnale electrice pentru functii mentale si motorii.
Radiatiile asemanatoare microundelor sau câmpurilor electromagnetice de înalta frecventa pot perturba activitatea neuronala. Se recunoaste ca astfel de câmpuri afecteaza transmisia sinaptica si pot provoca simptome precum ameteli, dezorientare sau deficiente mentale.
În plus, studiile arata ca un câmp electromagnetic puternic poate altera activitatea electrica a creierului, provocând aparitia unor afectiuni precum crizele epileptice, nevralgia sau alte probleme neurologice la persoanele vulnerabile.
Este, de asemenea, îngrijorator efectul radiatiilor ionizante – probabil emise de anumite UAP – asupra ADN-ului si structurilor celulare. Radiatiile pot provoca mutatii genetice si neurodegenerare, în special atunci când expunerea este prelungita sau are loc la niveluri ridicate.
Acest lucru se aliniaza cu unele dintre simptomele pe termen lung resimtite de martorii UAP, inclusiv pierderea memoriei, afectarea cognitiva si aparitia ulterioara a bolilor neurodegenerative.
Cercetari viitoare
Creierul este foarte susceptibil la alterari ale perceptiei, mai ales atunci când se confrunta cu o experienta anormala. Convingerile culturale, asteptarile personale si starea emotionala pot exercita o influenta profunda asupra modului în care o persoana îsi va interpreta experienta UAP. Altii pot interpreta orice lumina puternica, sunet neobisnuit sau aberatie vizuala ca fiind un UAP, cu sau fara nicio baza rationala.
Acest lucru este probabil în special în cazurile în care observatorul are credinte anterioare despre experiente extraterestre sau a fost influentat de reprezentarile media ale OZN-urilor.
În plus, stresul psihologic sau trauma cauzata de o întâlnire cu UAP ar putea exacerba simptomele neurologice. PTSD-ul sau starile disociative sunt rezultatele tipice în situatiile în care oamenii sunt supusi unor evenimente extrem de stresante, inexplicabile. Astfel de factori psihologici se pot manifesta sub forma unor simptome fizice, cum ar fi dureri de cap, ameteli sau alte simptome neurologice, fara ca UAP-ul în sine sa provoace vreun prejudiciu fizic.
Cercetarea efectelor neurologice ale întâlnirilor cu UAP este marcata de provocari. Cea mai mare provocare în calea progresului stiintific este lipsa datelor empirice.
Majoritatea rapoartelor despre întâlnirile cu UAP sunt anecdotice si nu au fost testate pentru verificare stiintifica. Fara experimente controlate, este dificil sa se separe efectele neurologice autentice de reactiile psihologice la evenimente inexplicabile.
Caracterul tranzitoriu si evaziv al UAP-ului le face inaccesibile unei investigatii stiintifice controlate. Cercetarile viitoare privind UAP ar trebui sa implice metodologii de studiu interdisciplinare, intercalând neurostiinta, bioelectromagnetica, psihologia si studiile culturale pentru a încerca sa înteleaga cum se produc aceste evenimente si efectul lor asupra sanatatii umane.
Desi dovezile de pâna acum privind o legatura între întâlnirile cu UAP si consecintele neurologice ramân provizorii, datele disponibile sugereaza ca UAP poate avea efecte psihologice si neurologice puternice.
Efectele variaza de la simptome tranzitorii, cum ar fi ameteli si confuzie, pâna la leziuni neurologice cronice, inclusiv deficit cognitiv si pierderi de memorie. Utilizarea tehnicilor avansate de imagistica, a studiilor pe termen lung si instituirea unor proceduri standard pentru documentarea experientelor cu UAP ne vor permite sa întelegem mai bine interactiunile complexe dintre UAP si creierul uman.
DAN D. FARCAS
Comentarii