Aflat în inima Thailandei, în capitala Bangkok, templul lui „Buddha de Smarald” se detaseaza de celelalte temple splendide ale tarii, ca cel mai sacru lacas budist pe care locuitorii îl venereaza cu o admiratie profunda, nedisimulata si nealterata de nicio influenta.
Templul, numit în limba locala Wat Phra Kaew, face parte dintr-un vast complex arhitectural aflat în centrul orasului si a fost construit pentru a completa Marele Palat Regal, construit în 1782, care a servit ca resedinta regala oficiala pâna în 1946. Ultimul rege care a locuit aici a fost Rama al VI-lea (1910-1925).
Capitala ramâne centrul religios al tarii, iar Wat Phra Kaew este unul dintre cele mai graitoare exemple ale arhitecturii si credintelor locale.
Unicitatea celui mai important templu thailandez este datorata statuii lui Buddha sezând în pozitie de meditatie, o sculptura care nu este din smarald, ci dintr-un bloc de piatra semipretioasa, jad sau jasp.
Templul, construit în 1784, prezinta sase porti de intrare strajuite de 12 statui imense, paznici si mesageri ai fericirii. Intregul complex este împodobit cu statui animaliere – elefanti, vite, lei – si reprezentari mitice.
O sala dreptunghiulara cu peretii vopsiti în albastru-auriu si un acoperis în trepte este rezervata celui mai sfânt simbol al tarii. Este „Buddha de smarald”, o statuie de doar 66 de centimetri asezata pe un postament înalt de 11 metri, dar care emana o forta spirituala ce concentreaza puterea, divinitatea si esenta budhismului.
Referitor la originea acestei statui exista o serie de legende, dar cea mai verosimila dintre ele pare a fi cea conform careia a fost gasita în orasul Chian Rai în 1486 de armatele tailandeze. Dupa lupte îndelungate, în care tailandezii au purtat mereu cu ei statuia, în 1782 a ajuns la Bangkok. Dupa doi ani regele l-a proclamat drept simbol sfânt, aparator al dinastiei si tarii.
Credinciosii i-au decorat templul cu 12 garuda, animale simbolice preluate din panteonul zeului hindus Vishnu, caruia i-a fost facuta o casuta de aur încrustata cu pietre pretioase. Sculptura nu este din smarald, dar culoarea verde i-a împrumutat acest nume. Singura persoana care are dreptul sa atinga statuia este regele Thailandei, iar elementele textile care simbolizeaza hainele lui Buddha sunt schimbate într-un ritual care are loc de trei ori pe an. Acestea marcheaza sezonul ploios, cel cald si cel rece. Fiecare este simbolizat printr-un vesmânt aurit al statuii. Deasupra capului sau se afla suprapuse mai multe umbrele din ce în ce mai mici si de jur-împrejur sunt sfesnice, candele, cupe de aur.
Curtile interioare sunt înconjurate de galerii cu 170 de fresce pictate ilustrând o versiune a poemului Ramayana scrisa cu aproximativ 2000 de ani în urma.
Exteriorul templului este o atractie irezistibila prin tiglele glazurate portocalii, verzi si albastru, sculpturile aurite, clopotele din bronz si mozaicurile colorate stralucitor. Sase perechi de demoni-paznici, cunoscuti sub numele de „yaksha” – zei budisti care protejeaza împotriva spiritelor rele, flancheaza toate intrarile.
Exista credinta ca prezenta statuii lui Buddha de Smarald aduce prosperitate în tara în care „locuieste” si din acest motiv thailandezii o venereaza atât de mult.
Importanta acestui templu se datoreaza asocierii cu regii Thailandei, dar si gazduirii statuii lui Buddha, un obiect de cult care exprima legitimitatea conducatorilor din aceasta regiune.
IRINA STOICA
Comentarii