A vorbi despre „o epoca de piatra” în Statele Unite la începutul secolului XX, pare neverosimil, dar începând din ziua de 29 august 1911, acesta a reprezentat un subiect de interes maxim pentru public, ca si pentru o mare parte din comunitatea stiintifica a vremii.
Elementul central al cazului devenit fenomen a fost descoperirea lui Ishi – cel considerat ultimul nativ nord-american „pur-sânge” ramas în viata. Dupa secole de masacre si boli aduse de invadatorii albi, care decimasera populatia indigena din SUA, barbatul de 50 de ani era supravietuitorul unic al rasei sale.
În 1865, când Ishi avea doar patru ani, o mare parte a tribului Yahi, din care facea parte, a fost masacrata de cautatorii de aur. A urmat o lunga perioada de pribegie, caci nou-venitii, desi în principiu erau interesati de minerit, de bogatiile subsolului californian, îi vânau pe bastinasi la fel ca pe caprioare si lupi.
Cei care au supravietuit, inclusiv Ishi si membrii familiei sale, s-au ascuns în urmatorii 44 de ani. Aceasta era doar una dintre numeroasele fatete ale cuceririi… Vestului salbatic.
Goana dupa pretiosul metal galben a atras zeci de mii de mineri si colonisti în nordul Californiei, punând presiune asupra populatiei native. Mineritul aurului a deteriorat rezervele de apa si a ucis pestii, iar caprioarele au parasit zona.
Colonistii au adus boli contagioase, care au devenit aliate ale navalitorilor, rujeola si variola ucigând fara mila. Tribul Yana, din nord a disparut, iar populatia Yahi a scazut dramatic. În cautarea hranei, acestia au intrat în conflict cu colonistii, care au stabilit recompense importante pentru scalpurile si uciderea nativilor ramasi în viata.
La sfârsitul anului 1908, un grup de topografi a descoperit o mica tabara, locuita de Ishi, sora lui mai mica, unchiul sau si mama sa. Primii trei au fugit, în timp ce femeia s-a ascuns în paturi pentru a evita sa fie descoperita, deoarece era bolnava si nu putea fugi. Topografii au jefuit tabara, iar mama lui Ishi a murit la scurt timp dupa atac. Sora si unchiul sau nu s-au mai întors niodata. Ishi a continuat sa se ascunda în dealuri, traind din ceea ce oferea pamântul.
Pâna în vara anului 1911, toti ceilalti membri ai tribului Yahi, inclusiv familia lui Ishi, murisera. Pe 29 august, a fost încoltit de câini în afara orasului Oroville si capturat. In timp ce-l tineau în închisoarea locala, autoritatile au avut inspiratia sa contacteze Muzeul de Antropologie al Universitatii California.
Ishi a refuzat sa-si rosteasca numele strainilor fara a fi prezent cineva din tribul sau, dar nu mai supravietuise nimeni. În curând, avea sa fie numit Ishi prin cuvântul care înseamana „om” în limba Yahi si adus la o locatie a muzeului din San Francisco, lânga Golden Gate Park, unde a locuit ultimii patru ani si jumatate din viata, devenind un „miracol viu” pentru jurnalisti, antropologi si pentru publicul curios.
Antropologii si medicii de la Universitatea California au avut de învatat de la Ishi, care si-a demonstrat abilitatile în fabricarea uneltelor si vânatoare, a povestit legende si a îngânat cântece tribale. Ziarele l-au numit frecvent pe Ishi „ultimul indian salbatic”, iar antropologul Thomas Waterman a remarcat cu respect „gentiletea lui Ishi, care se afla în afara oricarei pregatiri si este o expresie a spiritului interior”.
Dupa moartea survenita în 1916, corpul lui Ishi a fost incinerat si plasat într-o nisa într-un cimitir la sud de San Francisco, iar creierul lui Ishi a ramas la Muzeul Smithsonian timp de peste 80 de ani.
În anul 2000, ca urmare a eforturilor depuse de triburile Maidu, Redding si Pitt River din California, ramasitele sale au fost repatriate si înmormântate într-un loc secret din Valea Deer Creek.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii