Jerónimo de Ayanz y Beaumont a fost militar, inginer, administrator, artist si inventator, un adevarat om universal al Renasterii târzii, cu nimic diferit de mult mai celebrul sau omolog italian, Leonardo da Vinci. Cu mult înainte de Revolutia Industriala, el proiecta sisteme bazate pe abur, echipamente de scufundare, vehicule submarine, instalatii de ventilatie si numeroase masini pentru industrie.
Numele sau a ramas insa aproape necunoscut timp de secole. Jerónimo de Ayanz s-a nascut în 1553, în localitatea Guenduláin, în Navarra, într-o familie nobila. Tatal sau, Carlos de Ayanz, era capitan al garnizoanei din Pamplona, iar mama sa, Catalina de Beaumont, provenea dintr-un vechi neam aristocratic.
La vârsta de aproximativ 14 ani, Jerónimo a ajuns la curtea regelui Filip al II-lea al Spaniei, unde a primit o educatie complexa, care combina pregatirea militara cu studiul literelor, matematicii si artelor. La maturitate, Ayanz a urmat o cariera militara si a participat la campaniile Spaniei în Europa.
Experientele de pe câmpul de lupta i-au dezvoltat disciplina si spiritul practic, însa adevarata sa pasiune avea sa fie ingineria. Numit administrator al unor mine regale, el a intrat în contact direct cu problemele tehnologice ale epocii.
Una dintre primele sale mari inventii a fost un sistem de evacuare a apei din mine folosind principiul sifonului si diferentelor de presiune. Solutia sa era remarcabila deoarece folosea un fenomen fizic care avea sa fie explicat stiintific abia secole mai târziu. Ayanz nu era doar un teoretician, ci si un inventator preocupat de aplicatii practice, capabil sa transforme observatiile în mecanisme functionale.
Ulterior, el a proiectat o pompa actionata prin abur pentru eliminarea apei din mine. Dispozitivul a fost testat la minele de argint de la Guadalcanal, în sudul Spaniei, si reprezenta o etapa importanta în folosirea practica a energiei aburului. Desi nu era înca un motor cu abur în sensul modern, inventia lui Ayanz anticipa cu multe decenii aparitia masinilor dezvoltate ulterior de inventatori precum Thomas Savery, Thomas Newcomen sau James Watt. Problemele minerilor nu se limitau însa la apa. Galeriile subterane erau sufocante, pline de gaze si lipsite de ventilatie corespunzatoare.
Ayanz a creat sisteme pentru circularea aerului proaspat în subteran si chiar metode de racire a acestuia prin trecerea aerului peste zapada înainte de introducerea lui în spatiile închise.
Viziunea lui Ayanz depasea cu mult lumea timpului sau. În 1602, el a experimentat un costum de scufundare prevazut cu un sistem de alimentare cu aer. În timpul unei demonstratii pe râul Pisuerga, în fata unor reprezentanti ai curtii regale, un scafandru ar fi ramas sub apa aproximativ o ora, iar pentru secolul al XVII-lea, performanta era extraordinara.
Inventatorul spaniol a conceput si modele de nave submarine, destinate explorarii si recuperarii obiectelor scufundate. Desi aceste proiecte nu au ajuns sa fie produse pe scara larga, ele demonstreaza o imaginatie tehnica surprinzator de moderna. În 1606, regele Filip al III-lea i-a acordat lui Jerónimo de Ayanz brevete pentru 48 de inventii.
Lista acestora impresioneaza prin diversitate: îmbunatatiri pentru furnale metalurgice, baraje, mori de vânt, pompe pentru irigatii si drenaj, dispozitive pentru masurarea declinatiei magnetice, mecanisme pentru transmiterea miscarii si diverse masini industriale.
Ayanz a murit în 1613, dupa o lunga perioada de suferinta cauzata de boala. Desi a fost apreciat în timpul vietii si a primit recunoasterea coroanei spaniole, inventiile sale nu au devenit cunoscute pe scara larga în Europa.
GABRIEL TUDOR
Comentarii