Parcul National Tikal, situat în nord-estul provinciei Petén din Guatemala, este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1979.
Argumentele pentru adoptarea acestui statut dezvaluie particularitati insolite ale ariei respective, atribuite unor domenii aparent fara niciun fel de legatura între ele.
Maimutele urlatoare si tucanii nu sunt singurele atractii din lumea animala. Padurea tropicala gazduieste si alte vietuitoare usor de observat, precum coati cu nasul alb, papagali, furnicari, peste 300 de specii de pasari si fascinantele maimute-paianjen, care fac acrobatii incredibile în timp ce se deplaseaza cu multa usurinta printre copaci.
Printre locuitorii mai putin vizibili se numara jaguarii si pumele, despre care se spune ca hoinaresc prin parc, desi pentru localnici aceste feline tin mai degraba de domeniul legendei. Nu mai putin importante si interesante sunt furnicile taietoare de frunze, extrem de active pe solul padurii.
Aceste creaturi minuscule si numeroase sunt un exemplu uimitor de cooperare; ele curata totul în calea lor, transportând încarcaturi impresionante în raport cu dimensiunile lor. Desi au o muscatura dureroasa, sunt apreciate de bastinasi – nu doar pentru capacitatea lor de a „aduna resturile” din jurul locuintelor, ci si pentru ca sunt foarte pricepute în a prevesti sezonul ploios.
Nici lumea vegetala nu este mai putin spectaculoasa. Impresionantul arbore national al Guatemalei, Ceiba pentandra, se distinge între cele peste 200 de specii de arbori ai junglei. Despre acesta, vechii mayasi credeau ca leaga lumea subterana de cer prin radacinile sale.
Tikal reprezinta o mare civilizatie îngropata în pamânt si în vegetatie luxurianta. Timp de secole, acest mare oras mayas a fost acoperit de jungla; se estimeaza chiar ca o treime dintre temple si structuri nu au fost înca scoase la lumina.
Dintre cele 3.000 de structuri cunoscute, majoritatea dateaza din secolul al VIII-lea, perioada în care populatia orasului Tikal ajungea la 100.000 de locuitori, fiind un centru remarcabil de cultura, de putere si comert. În epoca sa de aur, orasul cuprindea palate, temple, spatii ceremoniale, terenuri pentru jocul cu mingea si piete publice vaste, toate conectate prin drumuri monumentale.
Ca un detaliu, mentionam ca este imposibil sa nu remarci rafinamentul stiintific si artistic al acestui popor antic. De exemplu, Marea Piata a fost proiectata acustic astfel încât marele preot sa poata fi auzit din orice punct al acesteia.
Cel mai emblematic loc din Tikal este Marea Piata, unde Templul I si Templul II par sa se înfrunte într-un decor spectaculos. Cel dintâi, cunoscut si sub numele de Templul Marelui Jaguar, este o piramida în trepte impunatoare care odinioara a reprezentat inima ritualica a orasului.
Un mister înca neelucidat în totalitate este motivul pentru care puternicul Tikal a fost abandonat, în secolul al IX-lea. Un raspuns veridic a generat, chiar si pentru specialisti, o surpriza majora. Potrivit unui studiu, neobisnuitul fenomen a fost cauzat de contaminarea rezervelor de apa cu mercur si alge albastre. Pare uluitor, însa totul este perfect explicabil, punând în lumina, înca de atunci, riscurile enorme ale utilizarii necugetate, a unor realizari ale omului, asupra naturii si legilor ei nescrise.
Orasul nu avea acces direct la râuri sau lacuri, iar pânza freatica era prea adânca pentru a se folosi tehnologiile vremii. Singura solutie au reprezentat-o cisternele subterane care colectau apa în timpul sezonului ploios si alimentau întreaga comunitate pe tot restul anului.
Intre anii 820 si 870 au existat perioade lungi de seceta, care – combinate cu suprapopularea si degradarea mediului (defrisari, eroziune etc.) – au îngenuncheat orasul.
Mercurul identificat aici în cantitati toxice ar fi provenit din pigmentii de cinabru pe care mayasii îi foloseau pentru a picta peretii si obiectele de artizanat si care au fost dizolvati încet de ploi, infiltrându-se astfel în rezervele de apa. Au fost identificati si urme de cianobacterii, („alge albastre”), care produc substante nocive rezistente si la fierbere.
Un studiu aerian cu tehnologie LiDAR a evidentiat peste 60.000 de structuri necunoscute anterior, îngropate sub vegetatie, ceea ce demonstreaza ca Tikal era de fapt o vasta retea urbana, cu milioane de locuitori foarte bine organizati si cu sisteme defensive complexe.
Fascinatia acestui sit multimilenar, ce pare a evoca gloria orbitoare si prabusirea dramatica a unei civilizatii atemporale, s-a propagat pâna în prezent. O dovada în acest sens, venita însa din lumea artelor, este faptul ca în anul 1977, Templul Marelui Jaguar a servit drept locatie de filmare pentru scene din celebrul film Star Wars.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii