Am vazut cum cel putin doi aventurieri, exploratori si negustori totodata, pe la sfârsitul secolului al XV-lea, nu reuseau sa doarma bine noaptea. Era vorba despre Cristofor Columb si Amerigo Vespucci. Ambii încercau sa ajunga în „Indii” (Asia) pe un drum care traversa Oceanul Atlantic pe la vest, ambii dând din greseala peste un nou continent, inexistent pe hartile vremii. Asta daca lasam la o parte hartile chinezesti de pe la 1421 care notau cu precizie ceea ce europenii nici nu visau: America. Daca Cristofor Columb a murit cu ideea ca tarâmul pe care îl descoperise este Asia, si nu era decât actuala insula Cuba, Vespucci se pare ca a fost constient de faptul ca e vorba de o „Lume Noua”, altceva decât Asia. Asta chiar daca unii cercetatori înca se îndoiesc ca Vespucci a descoperit cu adevarat America, creditându-l mai degraba pe englezul (nascut la Genova) John Cabot cu descoperirea reala a noului continent.
De altfel, se pare ca si botezarea cu numele de America vine tot de la el, el numind „noua lume” Amerike dupa numele sponsorului sau principal, cel care i-a înlesnit calatoria si care mai sponsorizase, pentru descoperirea unor noi piete de desfacere, si alte 7 expeditii spre vest, care pornisera din portul Bristol. Astazi, aproape ca nu mai intereseaza pe nimeni cine a fost exploratorul care a pus primul piciorul pe „al patrulea continent”, dar ramâne interesanta pentru noi, fierberea care cuprinsese Spania, Portugalia si Marea Britanie a acelui sfârsit de secol al XV-lea, efervescenta descoperirilor si sustinerea financiara de care se bucurau „aventurierii”.
Unii ar putea spune ca toate acestea se întâmplau din cauza ca pe atunci nu se inventase televizorul si mintile vii gaseau suficiente delicii în studierea cartilor, a hartilor si a ideilor noi. Unul dintre acesti oameni întreprinzatori cu spiritul liber era si navigatorul portughez Bartolomeu Dias. A trait 50 de ani, nascându-se, dupa toate probabilitatile, prin 1450, undeva în Portugalia, nici locul nasterii nefiind cunoscut. Dar dincolo de aceste ambiguitati, Dias a ramas cunoscut în istoria lumii drept descoperitorul Capului Bunei Sperante.
Sa spunem descoperitorul european, pentru ca asa cum am mai aratat, într-unul din articolele precedente, cu siguranta ca pe acolo, prin sudul Africii, trecuse si amiralul chinez He, undeva prin al treilea deceniu al secolului al XV-lea. Dar sa-l lasam pe He si sa-l urmarim pe Dias. Astfel, îl descoperim în 1487-1488 facând prima calatorie pe Atlantic spre capatul sudic al Africii. În acei ani, nimeni dintre contemporanii sai nu vorbea despre vreo „noua lume” sau vreun nou continent.
Negustorii vremii erau în cautare de altceva. Un drum mai scurt spre India, care trebuia sa fie obligatoriu pe mare, spre deosebire de interminabila calatorie a lui Marco Polo pe uscat, si, iarasi obligatoriu, spre est. Sa nu ne lasam înselati: Bartolomeu Dias nu era un aventurier pur si simplu, un capitan de vas dornic de aventuri pe mare. Era ceva mai mult: era membru al curtii regale portugheze.
Asa ca nu mai mira pe nimeni faptul ca Regele Joao al II-lea l-a însarcinat sa conduca o expeditie care-si propunea un tel atât spiritual cât si comercial: Dias trebuia sa descopere tarâmul lui Prester John, un calugar crestin legendar si rege african si apoi sa exercite o presiune asupra pozitiei dominante a musulmanilor în relatiile lor comerciale cu Asia. Si, cum se întâmpla atunci când ai mai mult de un tel înaintea ta, nici unul nu a fost îndeplinit de Bartolomeu Dias.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii