Incercam saptamana trecuta un exercitiu de imaginatie închipuindu-mi-l pe conducatorul Calcuttei, cat de fericit trebuie sa fi fost el în zorii zilei de 17 mai 1498, cand a zarit în port panzele unei nave portugheze si cat de încantat trebuie sa fi fost mostenitorul ereditar al titlului de Zamorin cand l-a felicitat calduros pe „regele” Vasco da Gama. Si daca cineva ar putea pica la acest test de imaginatie, sa încercam sa vedem ce s-a întamplat 500 de ani mai tarziu, în timpurile noastre, în epoca mai putin deschisa spre aventurile pe mare si mai mult televiziunii globale.
Veselia de acum o jumatate de mileniu a disparut, India de atunci nu mai e cea de azi, e drept ca nici Portugalia. În 1998 în India a fost celebrata a 500-a aniversare a sosirii aici a lui Vasco da Gama, prilej cu care grupuri numeroase de indieni, care îi reuneau pe nationalistii hindusi, tinerii musulmani si opozanti ai colonialismului, au sarbatorit evenimentul în felul lor.
Guvernele Indiei si Portugaliei, care planificasera comemorarea evenimentului, au fost împiedicate de protestatarii locali sa realizeze toate planurile de sarbatorire. Unii dintre opozantii comemorarii au fost radicali: „Nici o celebrare în aceasta tara pentru un eveniment care a adus sclavia”, spunea atunci un reprezentant al „verzilor” indieni. Avertismentul a gasit sustinatori, atata vreme cat Vasco da Gama a fost cel care a adus cu el, în prosperul pe atunci port Calcutta, regulile colonialismului în Asia de sud.
Moartea lui Vasco da Gama în 1524, departe de patrie, dar în tara în care pusese pentru prima oara piciorul dupa o lunga calatorie pe oceanele lumii, nu i-a împiedicat pe portughezi, atunci, la începutul secolului al XVI-lea, sa faca un comert intens, sau sa domine rutele comerciale ale timpului, sa-si planteze baze pe coastele Indiei si sa anihileze ceea ce da Gama numea „erezia mahomedana” a Islamului. Ce curioasa este istoria! Atunci, în India, europenii, în virtutea statutului lor de descoperitori si stapanitori, au facut ceea ce le dicta interesele imediate, aruncandu-i în sclavie pe musulmani, spoliindu-i de bogatiile atat de ravnite de europeni.
Azi, dupa o jumatate de mileniu, indienii atrag atentia ca n-au uitat. Cu atat mai mult cu cat unele inechitati flagrante de atunci, mai continua sa existe, în alte forme, si azi. Unii activisti „verzi” au trasat o paralela între felul în care portughezii au controlat comertul cu tunurile acum 500 de ani si Organizatia Mondiala a Comertului care azi impune ceea ce indienii numesc „conditii umilitoare de comert”. Cu ocazia comemorarii a 500 de ani de la descoperirea „drumului spre India” si a bogatiilor acelor teritorii a fost adus în prim plan si singurul om care continua sa vorbeasca frumos despre „regele” da Gama.
Este vorba despre un barbat care în 1998 avea 89 de ani, nimeni altul decat Ettanunni Raja, succesorul oficial al marelui Rege al Marii de la Calcutta care, acum 500 de ani, îl întampina pe Vasco da Gama cu bratele deschise, fara sa stie ce va urma. Batranul indian succedase la acest titlu chiar în acel an, 1998, dar continua sa locuiasca într-o micuta casa din suburbia orasului, singurul semn de onoare fiind placa de pe gardul imobilului pe care sta scris „Zamorin Raja al Calcuttei”. El tine sa le reaminteasca tinerilor ca nu e bine sa bage în seama cartile moderne de istorie în care este exacerbata rivalitatea dintre Vasco da Gama si predecesorul lui.
Dar gloria lumii trece cu repeziciune. Asa cum Portugalia nu mai este stapanul comertului pe mare, ca în urma cu 500 de ani, si cum linia vietii lui da Gama, mort în India în 1524, a coborat spre sfarsit, tot asa si soarta lui Ettanunni Raja l-a împins la marginea societatii: candva cel mai puternic conducator de pe coastele Indiei, azi Regele nu este decat un simplu patron spiritual peste vreo 30 de temple hinduse.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii