Actrite care stiu sa sfarâme… inimi

    
     Dupa ce, în numarul trecut, am prezentat primii cinci actori a caror personalitate a marcat ultima jumatate de secol – potrivit opiniei francezilor -, astazi e rândul actritelor.    
         
     Catherine Deneuve(n.
    
     Dupa ce, în numarul trecut, am prezentat primii cinci actori a caror personalitate a marcat ultima jumatate de secol – potrivit opiniei francezilor -, astazi e rândul actritelor.    
         
     Catherine Deneuve(n. 1943)    
     Din perspectiva regizorului André Techiné    
         
     Pentru mine, Catherine înseamna mister si complexitate. Are atât de multe fatete încât un tânar cineast debutant reuseste, fixându-si privirea asupra ei, sa gaseasca noi ipostaze. Ea e contrar genului de actrita care a atins un plafon. Este o specie de rezerva, de rezerva inepuizabila pentru un cineast. Iar frumusetea sa este inseparabila de misterul pe care îl degaja. Am întâlnit-o pe Deneuve cu prilejul filmului „Hotel des Ameriques”. Este probabil unul dintre filmele în care ea este cea mai frumoasa deoarece e vorba de o frumusete care nu apartine unei vârste precise a vietii. În timpul filmarilor, a existat un moment în care ea m-a siderat. Era o scena de noapte la Biarritz, în care Patrick Dewaere avea o tentativa de sinucidere în ocean. Era o vreme câineasca. Patrick purta un combinezon de cauciuc, pe când ea… Ne era frica sa nu raceasca, sa nu se îmbolnaveasca.S-a dovedit insa foarte curajoasa, si-a jucat rolul, apoi a disparut. M-am întors la hotel, cu un sentiment de culpabilitate. Mersesem prea repede. Spre marea mea surpriza, am aflat ca se afla deja în camera ei. Bea whisky, asculta muzica, era fericita, nebuna de bucurie simtind ca scena a mers bine, ca reusise sa-si depaseasca propriile limite. Iubesc mult vocea ei. Este un fel de voce filtrata printre degete, cu debit accelerat, pulsatil, dar niciodata emfatic. Când timbrul coboara, îi simti interiorul corpului. Când am avut impresia, la filmari, ca o pun în situatii periculoase, am asistat-o îndeaproape. Ea nu e niciodata acolo unde te astepti sa o gasesti. Ai sentimentul ca e întotdeauna cu un pas înainte. Pe ea trebuie sa o urmezi. Este stimulant pentru un cineast sa pastreze acelasi ritm cu ea.    
         
     Isabelle Adjani(n. 1955)    
     Portret realizat de actrita Annie Girardot    
         
     Isabelle, din punctul meu de vedere, este… o vietate exceptionala. Actrita extrem de dotata, ea mi-a stârnit de la bun început admiratia, vazând-o pe scena Comediei Franceze, pe unde trecusem si eu cândva. Câtiva ani mai târziu, în „Palma”, am fost fericita si emotionata sa interpretez rolul mamei ei. La acea vreme, fiica mea traia în Italia, alaturi de tatal sau, Renato Salvatori, si îmi lipsea dureros. Cu atât mai mult, am simtit o afectiune teribila pentru Isabelle. În plus, trasaturile lor, pure si radioase, se suprapun. Isabelle e dotata cu un talent uimitor. Unii o considera capabila de capricii odioase. Eu le ignor. Nu ma intereseaza decât un singur lucru: ca este geniala, inventiva, frisonanta, în stare de intonatii si gesturi neasteptate. Cei care o urmeaza se înscriu pe un drum extraordinar. Nu sunt la curent cu ceea ce are în lucru la ora actuala, dar nu mi-o imaginez sa nu faca nimic pentru cinematografia actuala. Cum e posibil, Isabelle, tu care detii atâtea calitati si atâta farmec, care stii sa îmbini râsul cu plânsul, sa nu fii prezenta în ochii nostri, ci doar în amintirile noastre? Tu esti prea importanta pentru mine si pentru atât de multi oameni. În acest buchet al actritelor grandioase, care formeaza o generatie unica, Isabelle este cea pe care o iubesc enorm. E o rebela, o neîmblânzita. Care stie totusi sa fie tandra si blânda ca o oita. Reîntoarce-te cât mai repede, ne lipsesti.    
         
     Simone Signoret(1921-1985)    
     Evocata de Bernard Kouchner    
         
     Îmi amintesc o seara de iarna, la frontiera poloneza. Mergeam sa-i facem o vizita lui Lech Walesa, arestat peste noapte de Jaruzelshi, omul cu ochelari negri. În timp ce ni se scotocea camionul apartinând asociatiei Medecins du monde, Simone a intrat înfrigurata în postul de control al vamii. Dintr-o data, toti politistii si vamesii au cazut la picioarele ei, iar frontiera a disparut. Ca militanta si activista, Simone era un fel de Mama a ranitilor. Orice cauza pierduta se putea bizui pe ea. Organiza retele, insufla energie tinerilor combatanti pentru drepturile omului, o cauza pe care o sustinea frenetic. Era spiritul unei religii disparute, cea a petitionarilor, a oamenilor care aveau curajul sa semneze si sa se constituie într-o armata de rezerva. Îsi transformase telefonul într-o unealta de revolta. Asculta orice plângere. Nu lipsea nici o zi de la post. Cât de mult i-am simtit absenta când n-a spus nimic despre kurzii care îl apara pe Ocalan sau despre muribunzii din Africa pe care lumea îi lasa sa se stinga într-o indiferenta totala, sau despre Sierra Leone, Congo, Angola, Ethiopia, Guineea-Bissau – nume ce evoca indignarea si moartea. Simone, draga mea sora, cât de mult ne lipsesc privirea ta, exigenta ta, râsul si accesele tale de furie… Tu erai ambasadoarea datoriei ingerintei, o datorie pe care o reinventai în fiecare zi.Sophie Marceau(n. 1966)În viziunea actorului Claude Basseur Când am întâlnit-o pe Sophie pentru cele doua „Boum”, ea era deja o actrita remarcabila. Pentru nimic în lume nu accept ca aceste doua filme nu au fost mari succese. Doar ca în meseria noastra, sunt lucruri care se învata pe parcurs si lucruri care nu se învata niciodata. Acum, Sophie detine ambele fatete ale meseriei, ceea ce la vremea respectiva înca nu stia, acum este deja formidabila, extrem de luminoasa… Cele doua „Boum” au devenit filme culte, gustate îndeosebi de pusti, care se regasesc în personajele din filme. Îsi doresc o prietena ca Sophie, un tata ca mine, un bunic ca Denise… Noi am intrat astfel în familiile lor. Uneori si astazi mai sunt întrebat: „Unde e Sophie? Nu e cu tine?”. Câtiva ani mai târziu, am filmat împreuna „Prabusire în iad”, în care Sophie si cu mine interpretam scene foarte „fierbinti”. Devenise între timp femeie, era într-adevar superba. Filmul a prins initial la public, apoi a cazut brusc. Am gasit explicatia destul de repede. Sophie si cu mine am primit o serie de scrisori în care eram acuzati de incest! Pentru o parte a publicului, noi vom fi vesnic tata si fiica, ca în „Boum” 1 si 2.    
         
     Carole Bouquet(n. 1957)    
     Maestrul modei, Karl Lagerfeld povesteste    
         
     Într-o zi, o întâlnesc pe Carole si vorbim asa, despre totul si despre nimic. O întreb: „La ce mai lucrezi?” „La Rosu si Negru” îmi raspunde ea. „Te vad în rolul Mathildei, ca pe Antonella Lualdi pe vremuri” îi spun eu. „Ah, nu Karl, joc rolul Doamnei de Renal”, îmi spune ea. Iar eu adaug: „Pentru mine, vei fi întotdeauna Mathilde”. Caci Carole este înainte de toate o burgheza. Pentru mine ea întruchipeaza femeia moderna. Uiti ca este si mama. Totul aluneca pe lânga ea. Probabil tocmai pentru ca ea nu se înversuneaza sa para la nesfârsit de 20 de ani. Nu ma surprinde ca francezii au ales-o. Carole e frumoasa în orice circumstanta, fara artificii si pretentii. N-am auzit-o vreodata vorbind nici de gimnastica, nici de regim. De altfel are un mare noroc, nu are nici o problema din acest punct de vedere. Detine o veritabila lumina interioara. Carole e foarte „cool”. Acest cuvânt mie îmi displace, dar ei i se potriveste foarte bine. Ea nu încearca sa joace rolul marii doamne a cinematografului francez, ca alte actrite. Ea e deschisa oricarui rol. Din pacate, nu are o cariera pe masura meritelor ei, cu exceptia filmelor „Acest obscur obiect al dorintei” si „Prea frumoasa pentru tine”. Carole are o clasa extraordinara. Fara sa fie pretentioasa, nici orgolioasa, a stiut sa se protejeze, în ciuda faptului ca a ramas accesibila, deschisa spre ceilalti. Carole e spirituala. Are umor si un râs fermecator. Spontaneitatea si franchetea ei sunt reconfortante. Prima noastra întâlnire se pierde în ceata timpului, dar sunt de atunci peste 15 ani. Carole Bouquet e Carole Bouquet si atât. E un buchet pe care niciodata nu mi-l voi putea oferi, un buchet de artificii.