Zadarnic ma straduiesc sa demonstrez ca, uneori, artistul e mai interesant decat opera sa. Ce biografie îti ofera placidul Monet în comparatie cu tumultuosul Carravaggio? Dar cand vine vorba despre Marcel Duchamp, lucrurile se schimba radical. Caci nonconformistul francez, naturalizat american, s-a nascut pus pe nazbatii ultrasocante si, fara voia sa, a ajuns un reper (discutabil, zic eu) al artei secolului XX. Un gest absurd mi l-a readus în minte pe Duchamp.
Un dezechilibrat a încercat sa distruga, cu un ciocan vanjos, un… pisoar. Si, ce-i cu asta? Este, pentru ca „dispozitivul” se intituleaza „Fantana”, apartine suprarealismului si este opera lui Marcel Duchamp, considerat „cel mai influent artist” din secolul trecut. Presa franceza scria în februarie ca atacatorul, Pierre Pinconcelli (78 de ani), a primit trei luni cu suspendare. În 1993, el a mai agresat „Fantana” (prezenta la Centrul Georges Pompidou) si a platit 18 mii de dolari pentru daune… Nu se putea o introducere mai buna pentru neîntelesul artist, despre care însusi Dalí spunea ca „atunci cand încearca sa se explice, mai rau se complica”.
Marcel Duchamp (1887-1968) a venit pe lume într-o familie numeroasa de artisti, copilarind într-o casa plina de gravurile si picturile bunicilor. Pictau, sculptau, ascultau muzica si jucau sah. Era un paradis cultural din care s-a desprins un rebel notoriu, care a bulversat suprarealismul, dadaismul si care, culmea, refuza sa se asocieze cu vreun curent avangardist. Un excentric (eufemistic spus) care i-a uimit – printre multi altii – pe André Breton, Man Ray, Constantin Brancusi, Salvador Dalí si, nu în ultimul rand, pe Bobby Fischer!
Caci Duchamp a fost un mare sahist, batalia mintii de pe tabla cu 64 de patratele devenind, cu timpul, mai importanta decat arta. Atat de importanta, încat prima sotie a divortat de el din acest motiv: era mai dedicat partidelor cu atac la regina decat amorului. Caci la 40 de ani s-a casatorit din interes cu o „planturoasa bogata” (fiica de industrias), iar mariajul a durat sase luni – dupa ce femeia, exasperata, i-a lipit cu clei piesele de sah, dar în zadar. S-a mai însurat o data, la 67 de ani, pentru a primi mai lesne cetatenia americana.
Desi a fost înscris doi ani la Academia Julian, Marcel prefera sa joace biliard în timpul cursurilor. Castiga publicand caricaturi, pictand în stil cubist si clasic. Dar aparitiile sale în expozitii parisiene au fost un fiasco. Plictisit, se împrieteneste cu Man Ray si împreuna lucreaza – atentie! – aproape un an la seria de fotografii în care Duchamp apare în travesti.
Poza este intitulata „Rrose Sélavy”, un joc de cuvinte fonetic pentru „Eros, c’est la vie” (Dragoste, asta-i viata). Pseudonimul va fi folosit pentru o alta „capodopera” a sa, intitulata „De ce nu stranuta Rrose Sélavy?” Aceasta faimoasa capodopera duchampiana este elocventa pentru „arta gata-facuta” adoptata de artist, caci consta în asocierea unui termometru oral si cuburi de marmura, toate puse într-o colivie. Vizitand cu Brancusi o expozitie aviatica, Duchamp i-a spus romanului ca pictura e o „spalatura” si ca „elicele conteaza în viata”. Brancusi ar fi sculptat ulterior formele de pasare, pentru care vamesii americani i-au perceput taxa, confundandu-le cu elemente ale unui avion… Pentru amatorii de cinemateca, precizez ca într-un scurt metraj al lui René Clair, „Entr’acte” (1924), Marcel Duchamp apare alaturi de Man Ray, jucand sah.
PAUL IOAN
Comentarii