Veritabil fenomen cultural si personaj fundamental al literaturii mondiale, la cumpana dintre secole, Harry Potter nu inceteaza sa-i captiveze pe fani si sa-i umple de nervi pe cei ce s-au saturat de nesfarsitele lui aventuri. Si unii, si ceilalti, vor putea sa vizioneze, cu placere sau plictis, alte asemenea aventuri, in cea mai recenta serie Harry Potter, Ordinul Phoenix, care-si face debutul pe plaiurile mioritice la finele acestei saptamani.
O convocare la Ministerul Magiei
Vacanta de vara apropiindu-se de sfarsit (in film, cel putin) Harry Potter, interpretat de acelasi Daniel Radcliffe, care nu mai este pustiul timorat din prima serie, ci un adolescent caruia deja i-au mijit tuleiele, are o intalnire inspaimantatoare cu doi Dementori fantomatici si se pomeneste convocat la Ministerul Magiei, acuzat fiind de folosirea ilegala a practicilor oculte.
Salvat de interventia lui Dumbledore, el incepe cel de-al cincilea an de studii la Hogwarts pe fundalul acuzatiei ca ar fi mintit asupra intalnirii sale cu temutul Voldemort (Cap de Mort), motiv pentru care multi colegi il ironizeaza. Impreuna cu Hermione si Ron, Harry pune bazele armatei Dumbledore, cooptand si alti elevi, pentru a-i pregati in vederea apropiatului duel cu maleficul geniu al Raului, pe care-l vor intalni in depozitele Ministerului Magiei.
Harry risca sa ramana cu „tinicheaua” de coada
Mult mai dur decat primele episoade, Ordinul Phoenix surprinde magistral maturizarea lui Harry, care devine bataios, musculos si bineinteles ca, asemenea oricarui adolescent respectabil, se si indragosteste de noua lui colega, Cho Chang. Este drept, jocul tinerei asiatice nu se ridica la inaltimea asteptarilor, dar simplul fapt ca ea este prima fata pe care „eroul” Potter o saruta, face din ea o vedeta…
Spre deosebire de ea, Harry, deja veteran, face cu siguranta rolul vietii lui de pana acum, singurul risc fiind ca in viitor, cand va deveni un actor matur, sa riste a fi identificat mereu cu „pustiul cu ochelari si bagheta magica”, indiferent daca va presta de Oscar… De altfel, cu o asemenea „tinichea” au mai ramas si alti copii-minune ai peliculei de celuloid, precum Judy Garland sau Mickey Rooney, incapabili de a mai depasi, la maturitate, performantele avute cand erau mici.
Mai ceva ca-n Star Wars
Si totusi, umorul nu lipseste, principala responsabila cu hohotele de ras fiind noua profesoara Dolores Umbridge, care-si altoieste invataceii, intr-o buna traditie anglo-saxona, cu o vergea de fier. Si de aceasta data, efectele speciale sunt superbe si mai ales micii fani ai lui Harry Potter vor ramane extaziati in fata lor, tinand pumnii idolului lor care, cum e si firesc, va triumfa in fata „baietilor rai” – Cap de Mort si ciracii sai. Pana atunci insa, asteptati-va la multe urmariri, dueluri magice, clipe de suspans, asteptari tensionate. De departe, cea mai incitanta secventa este cea decupata parca din Star Wars, in care Dumbledore (Obi-Wan Kenobi, intr-o noua prezentare) se lupta pe viata si pe moarte cu Voldemort (care ar fi Darth vader) pentru sufletul lui Harry Potter, vazut ca un Luke Skywalker mai brunet si cu ochelari…
S-a vestejit „mitul Harry Potter” ?
Ca o curiozitate, sa spunem ca ultima serie Harry Potter, in care regizorul David Yates a reusit sa comprime, in doar doua ore de film, sutele de pagini ale celui mai lung roman din seria scrisa de englezoaica J.K. Rowling, a avut premiera in Japonia, intr-un decor de vis, inspirat – nu se putea altfel – de scoala de vrajitorii Hogwarts. Desigur, judecand dupa reactiile de anii trecuti, cand Daniel Radcliffe fusese intampinat pe aeroportul din Tokyo de mii de fani, si dupa vanzarile extrem de bune ale cartii in Tara Soarelui Rasare, producatorii se asteptau la o lovitura de marketing.
Doar ca s-au inselat: fie lumea s-a plictisit de Harry Potter, fie fanii de atunci au mai crescut, devenind pasionati de alt gen de filme (si nu va ganditi la prostii!), cert este ca de asta data protagonistii abia daca au fost primiti, la scara avionului, de cateva zeci de vanatori de autografe, nici ei nu prea debordand de entuziasm… Sa fie acesta un semn ca „mitul Harry Potter”, ce parea un izvor nesecat de bani pentru autoarea lui si producatorii de la Hollywood, s-a cam vestejit?
GABRIEL TUDOR
Comentarii