Ascunzând misoginismul în buzunarul secret al vestei, pictorul priveste meditând femeia nuda din fata sa, pentru a-i imortaliza splendoarea fapturii. Evident, ni se pare un act firesc de creatie, asa cum putem contempla în „Atelierul pictorului”, o celebra pânza a lui Gustave Courbet. Dar nu cumva trebuie sa depunem un mare efort de „toleranta” spre a accepta ca pictorul e … o pictorita? O artista plastica realizând nuduri pare greu de imaginat, caci muza însasi picteaza o alta muza… A fost si cazul uneia dintre cele mai faimoase pictorite italiene, Artemisia Gentileschi (1593-1652), o geniala reprezentanta a barocului si a epigonilor lui Caravaggio.
Capricioasa si imprevizibila, natura a vrut ca dintre toti copiii artistului Orazio Gentileschi, tocmai unica sa fata, Artemisia, sa fie extrem de dotata la desen si pictura. „Sarmanul” tata nu a vrut s-o descurajeze si a initiat-o în tainele picturii – fata facuse o adevarata pasiune pentru contrastele tenebroase si teatralitatea lui Caravaggio.
Dar parintele stia ca lumea artistilor este misogina si ca Artemisia nu ar fi fost admisa la nici o academie de arte frumoase. {i asa s-a si întâmplat. Lumea barbatilor din Roma si Genova n-a acceptat-o, considerând-o doar o mofturoasa care vrea sa iasa neaparat în evidenta. Refuzul a fost dezastruos pentru viitoarea mare pictorita a barocului, deoarece profesorul particular angajat de tatal sau a fost cel care i-a distrus tineretea.
Istoricii italieni care s-au aplecat asupra biografiei Artemisiei (abia în secolul XX) au descoperit documente terifiante despre violul la care artista a fost supusa de catre pictorul toscan Agostino Tassi, mentorul sau. Acesta a încercat sa musamalizeze grava infractiune, promitându-i ca o va lua de nevasta, desi era casatorit. Dar nu s-a tinut de cuvânt si fata l-a adus în fata tribunalului papal de la Roma. Distrusa psihic, Artemisia a dat înca o data piept cu misoginismul epocii sale si agresorul a fost condamnat numai pentru ca se descoperise ca fusese si autorul unui incest si al unei tentative de omor contra sotiei…
Violatorul frumoasei pictorite a fost condamnat doar la un an de închisoare si exil. A fost momentul care a declansat o reactie de razbunare a artistei împotriva a tot ceea ce înseamna masculin. Traumele sale au influentat ardoarea cu care Artemisia Gentileschi a ilustrat frumusetea femeii – în scene biblice si mitologice de mare forta -, dar pe care nu a vazut-o niciodata complet dezbracata, ci în nuduri foarte sensibile si discrete. Goliciunea absoluta îi repugna si artista voia doar sa provoace apetitul masculin pentru relieful apetisant al femeii. bDin fericire pentru memoria acestei eroine a artei barocului italian si european, una dintre pânzele sale a facut si face si astazi obiectul unor dezbateri artistice si psihologice. Este vorba despre exceptionalul tablou „Taierea capului lui Holofern”. Teatralitatea impusa de Caravaggio sensibilitatii sale explodeaza pur si simplu prin cinism.
Dincolo de violenta extrema a cazului, Artemisia s-a straduit – cu succes – sa transmita ideea ca Judith îl ucide pe Holofern fara nici cel mai mic regret, devenind impasibila ca un calau de profesie. Sângele rece cu care personajul decapiteaza un barbat avea sa fie o trista eticheta a vietii sale personale, ulterioare violului. S-a casatorit, si-a parasit sotul, a avut si o fiica nelegitima si s-a decis sa-si creasca singura copii. O personalitate puternica, parca a secolului nostru, aceasta Artemisia Gentileschi, cu nume predestinat frumosului.
PAUL IOAN
Comentarii