Disparitii in TRIUNGHIUL BIKINI

Pilotul american Chris Waldez, atunci când a pornit in cursa de rutina dintre Miami (Florida) si San Juan (Porto Rico), era intr-o perfecta stare fizica si psihica. La un moment dat, el incepe sa transmita controlorilor de zbor informatii de-a dreptul halucinante: aripile aparatului devin, treptat, translucide.
Pilotul american Chris Waldez, atunci când a pornit in cursa de rutina dintre Miami (Florida) si San Juan (Porto Rico), era intr-o perfecta stare fizica si psihica. La un moment dat, el incepe sa transmita controlorilor de zbor informatii de-a dreptul halucinante: aripile aparatului devin, treptat, translucide… i se pare ca avionul s-a oprit in aer, desi motoarele duduie temeinic… spre est se intuneca, spre vest luminozitatea creste, ca si cum il prinde din urma conul de umbra al unei eclipse de Soare… Apoi, comunicarea a incetat. Avionul, cu 22 de pasageri, a disparut de pe radare. N-a fost gasita epava, n-a fost gasit nici un trup neinsufletit… Intâmplarea se petrecea in 1975, in regiunea supranumita Triunghiul Bermudelor (având drept „colturi” Florida, Insulele Bermude si Insula Porto Rico) si reprezenta un apogeu al faptelor inexplicabile din acea zona. 37 de avioane se „evapora” sau se prabusesc fara a fi determinate cauzele, ca sa nu mai facem referire la numeroasele disparitii de vapoare si submarine (printre care si unul atomic!) semnalate tot acolo.Avioanele cad in oceaniar altii pe gânduri Dar iata ca, de trei ani, suntem martorii conturarii unui alt pol al incidentelor aviatice cu deznodamânt catastrofal. Coasta estica a SUA, aproximativ intre paralelele 30 si 42 latitudine nordica – la nord de Triunghiul Bermudelor – s-a transformat intr-o tragica scena a unor prabusiri foarte greu de explicat. Cutiile negre nu par sa mai fie satisfacatoare din acest punct de vedere, uneori sunt chiar derutante. Sofisticata aparatura de urmarire si control pare sfidata de un demon cu puteri localizate care cere victime. Paienjenisul de sateliti este la rândul lui umilit de ciudateniile petrecute sub nasul lui. Gravitatia se pare ca a inceput sa se dezlantuie la 17 iulie 1996, când un Boeing, având pasageri la capacitatea normala, s-a prabusit in zona Long Island. A urmat bizara prabusire a avionului particular al lui John Kennedy jr., la 16 iulie 1999, apoi Boeing-ul „Egipt Air”, la 31 octombrie 1999, in largul coastelor statului Massachusetts, la nord de New York.    
      In toate aceste cazuri, printre ipotezele oficiale invocate au fost fie vremea nefavorabila, fie o defectiune la bord, fie o mâna criminala. Numai ca fenomenologia paranormala, atunci când explicatiile stiintifice sunt fragile, se dezlantuie la rândul ei, in variante demne de luat in discutie:     
     1. Inducerea telepatica a executarii unor manevre gresite, cu consecinte fatale. Pilotii pot fi „convinsi” de la distanta chiar si sa comunice controlorilor de zbor date ce nu corespund cu realitatea; fara voia lor, comandantii navelor devin prizonierii unor minti ucigase supradotate senzorial, a caror forta a gândurilor poate fi nimicitoare (sa nu ne facem ca uitam experientele „top secret” de acest gen, care erau pe scena manevrelor telepatice submarine sau elicoptere cu misiuni speciale!);     
     2. Configurarea premeditata a unei zone aeriene malefice, unde parametrii obisnuiti sunt parazitati de modificarea proprietatilor fizice ale atmosferei: turbulenta aerului poate deveni brusc de o violenta neobisnuita si cu o orientare imposibil de controlat de la bord.     
      Povesti la gura sobei? Se poate, dar cum se face ca in aceeasi fâsie cuprinsa intre paralelele 30 si 42 exista…? Iar de la Bermude la Bikini nu e decât un pas.„Cimitirele diavolului” sunt la mare cautare Istoria incidentelor aviatice catastrofale concentreaza in alte doua zone, total diferite, ceea ce analistii au numit de-a lungul timpului „cimitirele diavolului”. Unul dintre acestea se afla in regiunea occidentala a Marii Mediterane, aproape de „Coloanele lui Hercule” – Gibraltar -, iar celalalt in regiunea sud-estica a Japoniei, in arhipelagul Bonin sau Ogasawara, aproape (intâmplator sau nu) de uriasa fosa oceanica având adâncimea de… 10347 de metri!     
      In aceste regiuni, in ultimele cinci decenii, s-au petrecut numeroase tragedii insuficient explicate. Dincolo de explicatii si pseudoexplicatii, o certitudine se contureaza: privind planiglobul, observam ca amintitele regiuni oceano-catastrofice formeaza… un Triunghi. Noi ii spunem Triunghiul Bikini.Pitagora ar muri de ciuda    
      Colturile acestui triunghi mondial sunt, aproximativ, urmatoarele: largul coastelor New-York-ului, vestul Mediteranei si sud-estul Japoniei (arhipelagul Bonin). Foarte interesant este si faptul ca cele doua laturi mici sunt sensibil egale, deci este vorba despre un triunghi isoscel… Cum de s-a format aceasta „perfecta” geometrie catastrofica a planetei? Este doar o coincidenta faptul ca Triunghiul Bermudelor se afla in vecinatatea fosei oceanice Porto Rico, cu adâncimea de 9218 metri (Oceanul Atlantic), iar Triunghiul… in apropierea fosei Bonin de 10347 metri (Oceanul Pacific)? Aceasta noua zona crepusculara cuprinde, intâmplator sau nu, o alta extrema geografica, si anume lantul himalaian si „acoperisul lumii” – podisul Tibet -, dar si puternicele regiuni seismice ale Turciei si Greciei, care au indoliat anul acesta respectivele popoare… Este sau nu intâmplator ca Triunghiul Bikini cuprinde (pe o fâsie latitudinala) o distanta pe verticala de aproape 20 de kilometri a scoartei terestre, adunând adâncimea ei maxima cu inaltimea maxima?