Cu ani in urma, mai precis in 1981, regizorul francez Jean-Jacques Annaud uimea lumea cinematografica realizand o pelicula cum nu se mai vazuse: In cautarea focului. Filme istorice se mai facusera, dar toate reflectau, cel mult, istoria cunoscuta a omenirii, de la babilonieni si egipteni incoace. Productia tanarului artist francez era insa altceva, prezentand o imagine terifianta dar probabil extrem de realista a preistoriei. O prezentare a stramosilor nostri vazuti, la propriu si la figurat, in toata goliciunea lor. La mai bine de un sfert de veac de atunci, tot un regizor european, germanul Roland Emmerich revine cu o variatiune pe tema data, pelicula 10.000, care cu siguranta ii va face si pe spectatorii romani, chiar incepand cu aceasta saptamana, sa rasufle fericiti ca nu s-au nascut acum zece milenii…
Dansand cu… mamutii
Cunoscut drept „maestrul dezastrelor” de la Hollywood, din cauza pasiunii sale pentru filme catastrofice, dupa marile succese comerciale Independence Day si The Day After Tommorow, Roland Emmerich revine in atentia cinefililor printr-o productie total diferita. O pelicula in care nu vom mai vedea arme sofisticate si nici creaturi halucinante, ci o frantura, extrem de bine pusa in scena, din istoria veche a omenirii. Un episod virtual, dar oricand posibil, petrecut in urma cu multe mii de ani si care surprinde formarea primelor comunitati umane. Prima schita a proiectului a fost trasata chiar de Roland Emmerich si de compozitorul Harald Kloser.
Initial, studiourile Columbia Pictures si Sony Pictures Entertainment au refuzat sa se implice, pretextand un calendar si asa incarcat. Proiectul a ajuns in ograda celor de la Warner Bros care, sesizand potentialul deosebit al ideii, au fost de acord cu solicitarile financiare ale lui Emmerich. Imediat, scenaristul John Orloff s-a apucat de lucru, beneficiind de ajutorul a doi colegi de marca, Matthew Sand si Robert Rodat.
In februarie 2006, au fost alesi protagonistii, Camilla Belle si Steven Strait si filmarile au inceput in primavara aceluiasi an, in Africa de Sud si Namibia, o parte dintre scene fiind turnate la sfarsitul anului, in Noua Zeelanda si Thailanda. Dar greul nu a fost reprezentat de filmarile propriu-zise, ci de coordonarea miscarilor actorilor cu cele ale „artistilor virtuali” – mamuti, lei ai cavernelor si tot felul de fiare infioratoare si de mult disparute, pe care specialistii in grafica computerizata le-au recreat, cu mult talent.
Totul pentru dragoste
Emmerich ne invita sa parcurgem o odisee originala, intr-o epoca mitica, cand oamenii primitivi incercau sa domine natura, confruntandu-se nu doar cu salbaticiuni fioroase dar si cu misterioase civilizatii. D’Leh (Steven Strait) este un tanar vanator care face o pasiune pentru frumoasa Evolet (Camilla Belle). O banda de razboinici veniti parca de nicaieri jefuiesc satul micului trib al celor doi si o rapesc pe Evolet. D’Leh aduna o ceata de tineri vanatori si, precum atatia alti eroi ai legendelor de mai tarziu, porneste in cautarea fiintei iubite.
Manati de destin, tinerii parcurg de fapt un drum al implinirii lor ca barbati, devenind, in urma incercarilor la care sunt supusi, adevarati razboinici. Ei lupta cu tigri cu colti sabie si alte teribile carnasiere preistorice si, la finele unei calatorii epice, descopera o civilizatie necunoscuta. O civilizatie care a construit piramide ce-si inalta varfurile spre cer si al caror zeu atotputernic va fi infruntat, in cele din urma, de D’Leh si curajosii sai prieteni.
In numele tatalui
Criticii spun ca si acest film se incadreaza, chiar si cu amplasarea sa cu totul neobisnuita, in timp si spatiu, intre peliculele cu care Emmerich ne-a obisnuit. Fiindca, observa ei, pe buna dreptate, creatiile regizorului german sunt construite toate pe tiparul unei saga mitice despre relatia dintre tati si fii. Tiparul este, in mare, acelasi si pare desprins din basmele populare, desigur, pastrand proportiile: fiul care se razvrateste impotriva datinei, a parintelui considerat de el „demodat”, pentru a porni in lume, in cautarea aventurii, si recunoscand, in cele din urma, adevarurile si filosofia de viata a batranilor.
Aceasta a fost esenta filmului The Patriot, drama istorica plasata pe fundalul evenimentelor din America anului 1776, in care conflictul central ii opune pe Mel Gibson, patriarhul vaduv, tata a sapte copii si cel mai mare fiu al sau, ce imbratiseaza cauza rebelilor, interpretat de regretatul Heath Ledger. Noua saga a lui Emmerich reia partitura, pe tonalitati diferite insa. Protagonistul este D’Leh, fiul unui curajos vanator care insa, in mod misterios, intr-o buna zi, isi paraseste tribul, lasandu-si fiul in postura de paria. Statutul de outlaw nu-l descurajeaza insa pe tanar care dimpotriva, se caleste infruntand jignirile si provocarile celorlalti.
Opunandu-se destinului, ce i-o rapise pe aleasa inimii, el ar fi in stare sa coboare in Infern pentru ea, asemenea lui Orfeu. Si intr-adevar, experientele prin care trece sunt de-a dreptul infernale si terifiante. Ele nu reprezinta doar o proba a maturitatii ci si un rit al trecerii spre o noua identitate umana. Eroul ajunge astfel sa inteleaga ca a fost chemat sa salveze nu doar fata iubita, ci insasi civilizatia umana.
Un erou demn de „Lancea Alba”
Cei care au avut ideea acestui film nu neglijeaza nici aspectele spirituale ale vietii de acum 12.000 de ani. Caci nici Emmerich si nici scenaristii nu uita ca trateaza o epoca in care misticismul facea parte din viata de zi cu zi intr-o masura infinit mai mare decat astazi. Tribul lui D’Leh este dominat de perceptele matriarhale, adevarata conducatoare fiind Mama Batrana (Mona Hammond) iar liderul „executiv” fiind detinatorul Lancii Albe, o arma purtata candva de tatal lui D’Leh si care-i dadea posesorului responsabilitatea hranirii si protejarii tribului.
Avand harul de a vedea viitorul, Mama Batrana prezice ca un mare vanator se va ridica din cadrul tribului lor si, alaturi de Evolet, isi va conduce poporul spre o noua viata, inainte ca mamutii sa dispara de pe Pamant. Nimeni nu crede insa ca acest erou va fi chiar napastuitul, dezmostenitul, respinsul D’Leh. El va intra in conflict cu liderul tribului si actualul purtator al Lancii Albe, Tic-Tic (jucat de actorul maor Cliff Curtis), care, traditionalist, incearca sa devina un mentor pentru D’Leh, fapt refuzat de acesta. In final, insa, tanarul intelege ca profetia Lancii Albe il viza si va prelua rolul de conducator, gata sa o implineasca.
GABRIEL TUDOR
Comentarii