Cand spui Stephen King, spui maestrul absolut al romanelor de groaza. „Omul este nebun, cu desavarsire nebun, caci un om intreg la minte n-ar putea avea asemenea idei”, scria, despre fascinantul autor american, un critic literar. Dar cum nebunia se vinde bine iar ideile terifiante ale „regelui horror” i-au facut pe milioane de oameni sa fie efectiv dependenti de operele sale, Hollywood-ul nu putea sta deoparte. Majoritatea cartilor lui King, de la Shining si Carrie la Christine sau The Green Mile, au fost ecranizate, filmele respective fiind vizionate de sute de milioane de oameni. Cea mai recenta adaptare a unui roman de Stephen King este The Mist, care va rula de saptamana aceasta pe ecranele romanesti sub titlul Negura.
Monstrii
King a scris romanul omonim in 1980, la apogeul carierei sale literare. Si trebuie spus ca The Mist este, intr-adevar, unul dintre cele mai bine realizate romane ale sale, atat din punct de vedere al scriiturii, ce demonstreaza deplina maturitate artistica la care ajunsese autorul, cat si din punctul de vedere al subiectului ales. Multi critici literari l-au comparat cu Ciuma, a lui Albert Camus, fiindca, pastrand proportiile, subiectul este acelasi – reactia oamenilor in fata unei amenintari aflate dincolo de puterea lor de intelegere.
Dupa o furtuna cumplita, comunitatea unui orasel american devine victima unor creaturi terifiante, aparute din mijlocul unei neguri care cuprinde imprejurimile. Nimeni nu stie care este cauza acestei cete nemaivazute, dar curand apar zvonuri despre un experiment desfasurat la o baza militara secreta din apropiere. Experimentul, numit The Arrowhead Project, vizeaza patrunderea in alte dimensiuni, dar el va esua lamentabil, declansand un dezastru.
Fara sa stie ce se petrece, artistul David Drayton (interpretat de Thomas Jane) asista, alaturi de sotia lui, Stephanie, la lasarea cetii, dar nu-si face prea multe griji. Impreuna cu fiul sau, Billy, si vecinul Brent Norton (Nathan Gamble), el pleaca la supermarket, pentru cumparaturi. David banuieste ca se petrec lucruri neobisnuite atunci cand observa pe strazi politisti agitati iar in magazin intra un barbat, sangerand si strigand ca in negura se afla „ceva” periculos. Patronii magazinului ii asculta sfatul si se baricadeaza, laolalta cu ceilalti clienti, in interior, moment in care asezarea este zguduita de un puternic seism.
Cu vizibilitatea redusa aproape de zero si nici un zgomot venit din afara, oamenii aflati in magazin sunt ingroziti si nu stiu ce sa faca. Melissa, mama a doi copii, renunta la orice precautii si pleaca spre casa, de grija celor doi copii pe care-i lasase acolo, dupa ce nu reusise sa convinga pe nimeni sa o insoteasca. Pe masura ce confuzia si spaimele cresc, doamna Carmody (Marcia Gay Harden intr-un rol demn de Oscar), o persoana bigota dar cu o capacitate oratorica iesita din comun sustine ca negura de afara este vestitoarea Apocalipsei.
Vorbele sale, initial primite cu ironie, ajung sa fie crezute atunci cand unul dintre asediati, dornic sa ia din masina o pusca, se leaga cu o funie si porneste spre parcare. Spre disperarea generala, atunci cand cei dinauntru vor trage inapoi funia, de ea atarna doar jumatate din trupul temerarului…
Un final socant
Caderea noptii accentueaza cosmarul. Creaturi apocaliptice se izbesc de geamurile magazinului, deloc speriate de tortele pe care oamenii le aprind. In cele din urma, un geam este spart iar diabolicele vietuitoare patrund inauntru, ucigand doi oameni. Predicile doamnei Carmody atrag noi si noi adepti, localnicii ajungand sa fie convinsi ca este nevoie de un sacrificiu pentru ca fiarele Apocalipsei sa fie alungate; ofranda nu va intarzia sa apara: un soldat (Samuel Witwer), care recunoaste ca proiectul esuat al armatei se afla la originea negurii.
Isterizati, adeptii lui Carmody il injunghie si il arunca afara, unde va fi devorat de creaturi enorme, ca niste crabi uriasi. In cele din urma, David, fiul sau si inca trei oameni reusesc sa scape din magazin si sa ajunga la masina, infruntand nu doar monstri din afara, ci si pe cei din interior, reprezentati de doamna Carmody si de fanaticii ei sustinatori. Gonind prin ceata, David ajunge acasa, unde-si gaseste sotia ucisa; cu inima zdrobita, el va conduce grupul de supravietuitori spre sud.
Pe drum, nu gasesc absolut nici o fiinta umana vie, ci dau peste tot felul de monstri iesiti din negura. Ramasi fara benzina, ei inteleg ca orice efort este zadarnic si recurg la un gest disperat. Dar, ca in majoritatea filmelor science-fiction americane, intervine un deux ex machina si, desi sfarsitul este socant, concluzia ramane ca ora Apocalipsei n-a sosit inca.
Homo homini lupus
Trebuie spus ca finalul cartii lui King este cu totul altul decat cel al filmului regizat de Frank Darabont. Dar, cand acesta i-a prezentat scenariul autorului, King a fost chiar placut impresionat si a spus „De ce nu?”. Reactiile de oripilare venite din partea criticii si a publicului n-au facut altceva decat sa certifice ca Darabont a castigat pariul, de vreme ce o pelicula horror care nu socheaza parca n-are nici un farmec…
Iar Stephen King a fost chiar incantat de gaselnita pentru final a prietenului sau, Frank Darabont, argumentand ca lumea care merge la un film horror nu se asteapta, oricum, la un final de comedie romantica. Una peste alta, publicul a fost cucerit totusi de acest film, care se anunta deja ca un mare succes, daca ne gandim ca, la un buget de 17 milioane dolari a reusit, in doar trei luni de la lansare, sa scoata 34 milioane!
O nota aparte o confera coloana sonora, semnata Dead Can Dance, mai ales melodia Host of Seraphim, care accentueaza extraordinar atmosfera halucinanta, apocaliptica, a filmului. Darabont, care s-a mai aflat in spatele a inca doua ecranizari dupa romanele lui King, The Shawshank Redemption si The Green Mile, n-a parut deranjat de critici. Pentru ca ideea ce trebuie desprinsa din acest film ar fi ca el se refera mai putin la monstri din afara decat la cei dinauntru, la reactia oamenilor in situatii extreme, la egoism si cruzime, la fanatism si violenta.
Este un fel de Imparatul mustelor transpus in realitatea imediata. Faptul ca filmarile au avut loc in Louisiana, statul cel mai afectat de uraganul Katrina, in urma cu cativa ani, nu e deloc intamplator, insusi Darabont recunoscand ca a fost impresionat de cosmarul refugiatilor in supermarketul Louisiana Superdome, in timpul acelui dezastru. „Am vrut sa demonstrez, spune el, ca atunci cand sunt confruntati cu situatii dificile, oamenii ajung sa-si piarda umanitatea”. Un fel de homo homini lupus, in varianta Hollywood…
GABRIEL TUDOR
Comentarii