Pornind de la ideea ca în comportarea copilului si ulterior a tanarului se afla trairile sale interioare, în întreaga personalitate, la acest nivel se va manifesta orice suferinta somatica sau psihica, influentata fiind de factori psihosomatici sociali, biologici, pedagogici. Din pacate, in ultimele decenii se observa si la noi un fenomen cel putin reprobabil, care pare scapat de sub control. Anihilarea generala a unor valori sanatoase si instalarea perfida in locurile vidate a unor pseudo-valori, profund negative, unde educatia indoielnica sau inexistenta predomina, ne prezinta generatii tinere tot mai derutate, mai ignorante si mai dezinteresate de efectul atitudinii lor asupra celor din jur.
Dezvoltarea personalitatii este consecinta unui proces de adaptare si socializare; ea este determinata de interactiunea dintre factorii interni si externi, care se gasesc în echilibru dinamic. In cazul în care acest echilibru este afectat, se ivesc perturbari ale procesului normal de adaptare. Perturbarile pot fi maligne (adica permanente) sau benigne (adica tranzitorii). Dintre acestea fac parte:
Minciuna, care reprezinta o manifestare morbida a comportamentului aberant, dar care este numai putin patologica la varste mici. Minciuna patologica se caracterizeaza prin spirit de rautate permanenta; ea este totodata un simptom prevalent al unei tulburari notabile a personalitatii. Tot minciuna este rezultatul unui autocontrol insuficient, expresie a diminuarii afectivitatii, a nedezvoltarii personalitatii, a unui deficit sau, uneori, ermetism mintal; de regula, minciuna are caracter distructiv. In starile psihopatoide cu conduite dizarmonice întalnim minciuna ca rezultat al dezechilibrului personalitatii morale. In ultima instanta, minciuna poate lua aspectul fabulatiei, al mitomaniei. Exista si minciuna psihogena care se aseamana cu conduitele nevrotice, fiind de fapt, cele mai susceptibile de reeducare.
Fuga consta în tendinta de evaziune, mai mult sau mai putin voita, irezistibila, de scurt timp. Motivatia ei reflecta o stare de inadaptare; ea se întalneste la ambele sexe. Fuga poate fi izolata sau permanenta si poate avea substrat organic sau simple conditionari negative. De obicei, fuga survine în momentul în care adolescentul sesizeaza propria lui frustratie afectiva. Din alt punct de vedere, fuga înseamna eliberarea catre ceva nou sau iesit din sine însusi.
Vagabondajul consta în absenta de la domiciliu timp îndelungat, cu ruptura totala de familie, de viata normala. Vagabondajul este asociat cu alte tulburari de comportament. El poate exprima fie un deficit mintal, fie o reactie de inadaptare sau evitarea unui exces de corectie justificat ori nu, sau de evitare a unui mediu considerat ostil. Vagabondajul, împreuna cu fuga, reprezinta premisa unui comportament antisocial.
Furtul este o manifestare legata de modul de a întelege relatiile de proprietate cu distinctie între bunul personal si bunul altuia. Furtul poate fi simplu sau calificat. De asemenea, furtul poate fi unic sau recidivant. Motivatiile lui sunt multiple: satisfacerea unor nevoi, aventura, imitarea altora. Studiile expertizelor medico-legale au aratat ca în randurile persoanelor cu varste cuprinse între 13 si 18 ani au loc furturi în proportie de 80%! Furtul se poate asocia cu lovirea, cu amenintarea si chiar cu omorul. Inselatoria reprezinta posibilitatea de evaluare a situatiilor favorabile si a psihologei oamenilor, pe care subiectul le speculeaza.
Dezinhibarea sau pervertirea sexuala este o manifestare caracteristica psihopatologiei. Mai frecvent intalnite sunt tentativa de viol si violul consumat. Motivul este curiozitatea provocata de sexualitate si, mai rar, ca manifestare patologica. De asemenea, la adolescente se intalneste prostitutia; aceasta este o deviatie de comportament intamplatoare, manifestare a precocitatii si a exaltarii sexualitatii, influentata de educatie sau de dificultatile materiale.
*
Inclinarea spre infractiune are nevoie de un mediu prielnic; acest mediu poate sa faca individul sa se simta izolat, dominat de sentimentul de stigmatizare sociala sau frustrare de anumite drepturi comune ale colectivitatii din care a provenit.
La ora actuala exista totusi o anume preocupare în legatura cu tulburarile de comportament la copii si la tineri. Acest fapt are la baza cresterea frecventei manifestarilor de inadaptare în familie si in scoala, cresterea incidentei conduitelor deviante cu continut de antisocialitate, dar si cresterea importantei rolului tulburarilor de comportament din perioada copilariei si a adolescentei în structura tulburarilor de caracter si în structura personalitatilor psihopate. Fiind rezultatul actiunii unor factori familiali si extrafamiliali, psihoterapeutica si metodele psihologice vor viza întregul: individ-familie-colectivitate.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii