Oras incarcat de sacralitate, Ierusalimul este venerat in egala masura de credinciosii celor trei mari religii monoteiste: evrei, crestini si musulmani. Plin de magie, orasul vechi inalta spre soare cladiri construite din acelasi calcar ca si zidurile din jur, inalte de 15 metri. Conform Testamentului aceasta sfanta asezare contine noua zecimi din toata frumusetea Pamantului dar si noua zecimi din toata suferinta si tristetea de pe lume. Pentru credinciosii evrei, istoria orasului incepe cu mai bine de 3000 de ani in urma, cand iudeii, condusi de regele David, au cucerit orasul si l-au declarat capitala sfanta a iudaismului.
Regele Solomon a construit aici palatul sau si templul care-i poarta numele, iar dupa distrugerea sa, un alt templu impunator a fost construit in jurul anului 37 i.Hr., pe vremea domniei regelui Irod, sub ocupatie romana. Din stralucirea de odinioara nu a mai ramas decat o portiune cunoscuta sub numele de „Zidul Plangerii”, cladit din blocuri mari de piatra, inalt de 18 metri, simbol al poporului evreu si al unitatii sale, locul unde mii de credinciosi isi scriu dorintele pe hartiute si le infig in crapaturile vechii constructii. Zidul se afla in apropierea stancii pe care traditia spune ca Dumnezeu i s-a aratat lui Abraham.
In partea opusa acestuia se afla Muntele Maslinilor, cu vestita gradina in care s-a rugat Iisus inainte de prinderea sa. In secolul al IV-lea s-a ridicat aici un altar care a fost largit de-a lungul vremii si intre 1919-1924 s-a construit „Biserica Tuturor Natiunilor” dupa planurile arhitectului Antonio Barluzzi si prin contributia multor tari ale caror steme au fost gravate pe bolta. Drumul parcurs de Iisus cu crucea in spinare, Via Dolorosa, se intinde de la Cetatea Antonia pana la Muntele Calvaria, si este marcat de diferitele opriri ale Mantuitorului.
Cea de a patra oprire este indicata de un mic oratoriu marcand locul unde Iisus s-a intalnit cu mama Lui. In secolul al IV-lea crestinii au ridicat pe stanca de deasupra mormantului Mantuitorului Biserica Invierii, care in 1149 a fost inlocuita de cruciati cu Biserica Sfantului Mormant. Zidul din piatra cenusie care inconjoara „orasul vechi” a fost ridicat in secolul al XVI-lea.
Are lungimea de 4 kilometri si sapte porti dintre care cea mai frumoasa este Poarta Damascului. La sud-vest de Ierusalimul vechi se afla Muntele Sion, unde se crede ca a avut loc Cina cea de Taina si unde Iisus i s-a aratat Mariei, iar mai tarziu, de Rusalii, Apostolilor. Cruciatii au ridicat aici Sala Cinei, dar musulmanii au transformat-o in moschee si, multa vreme, accesul crestinilor a fost interzis.
Orasul este in egala masura sfant si pentru musulmanii care il considera al treilea ca importanta religioasa dupa Mecca si Medina. Cand in secolul al VII-lea califul Omar a cucerit Ierusalimul, pe locul unde se spune ca Mahomed s-a urcat la ceruri, respectiv pe Muntele Templului a ridicat Domul octogonal, o capodopera de arhitectura islamica, imbracat in email verde-albastrui, luminat de 36 de ferestre si avand o cupola aurita. Pe langa acest templu inchinat profetului exista si uriasa moschee pentagonala Al Aqsa, ridicata in numele islamismului ca religie.
Multimea locaselor de rugaciune pentru diversele religii, capele, manastiri, moschei, sinagogi, fac din Ierusalim un oras nu doar incarcat de istorie ci si un adevarat „Oras al lui Dumnezeu”.
IRINA STOICA
Comentarii