Se spune ca alcoolismul a facut mai multe victime decat ciuma si razboiul la un loc, el reprezentand una dintre cele mai mari suferinte ale omenirii. Spre deosebire de alte maladii, în care bolnavul sufera el singur, alcoolismul cronic face numeroase victime în familie, lovind în destinul nevinovat al celor apropiati.
„Placere” de sinucigas
Pana nu de mult, alcoolismul era considerat un viciu, o „placere nevinovata”, si mai mult sau mai putin interzisa, deoarece, în formele lui cronice, agravante, ridica probleme severe privind integritatea morala si sociala a celui afectat. In ultimul timp, însa, este acceptata ideea de boala, o data cu definitivarea concluziilor despre consecintele dezastruoase ale consumului de alcool, atat asupra individului însusi cat si asupra descendentilor directi (copiii), a climatului familial, a criminalitatii, a accidentelor de munca si rutiere sau a sinuciderilor.
Iata cateva dintre dezastrele pe care le produce alcoolismul asupra organismului: * atrofierea testiculelor sau a ovarelor; * actiune degenerativa asupra descendentilor, ce se vor naste cu grave anomalii; * afectiuni ale aparatului cardiovascular; * leziuni renale; * ciroze hepatice; * maladii ale stomacului; * degenerescenta progresiva a sistemului nervos central si periferic, care conduce la alterarea comportamentului: impulsivitate, iritabilitate, agresivitate, violenta, apatie, somnolenta, tulburari de atentie, de gandire, de vointa. Intr-un cuvant, degradarea totala a personalitatii.
De la euforie, la prabusire
A consuma bautura înseamna a fi alcoolic? Raspunsul nostru este „nu”. Veselia euforica data de consumarea moderata a unui pahar de bautura, chiar zilnic, nu se confunda cu betia. Sintagma „beat-mort”, exprima cel mai plastic starea de intoxicare profunda a organismului. Uneori ea conduce la deces, fapt frecvent în sezonul rece, cand alcoolicii se prabusesc din cauza vasodilatatiei paralitice, determinata de alcool. Betia, deci, se manifesta printr-o succesiune de stari în care dezorganizarea personalitatii se accentueaza progresiv, trecand de la o perioada de excitatie si buna-dispozitie initiala, la o etapa depresiv hipnotica
Se cunosc, din pacate, cazuri de betie agresiva, cand se distrug mobila, vesela, lucrurile uzuale, cand se produc incendieri. Viata sufleteasca a bolnavului – caci în aceste situatii alcoolicul este un bolnav iresponsabil – se reduce la o furie animalica, distructiva. Atunci au loc grave mutilari fizice si sufletesti, carora le cad prada cei din jur: sotia (cel mai frecvent), copiii, rudele apropiate. Nici cuvantul, nici mangaierea ori amenintarea nu mai au vreun efect pozitiv, deoarece constiinta alcoolicului în plina betie este anihilata aproape total.
Remediul se afla chiar in bolnav
Exista si betii halucinante sau delirante, ceea ce a condus la concluzia ca alcoolismul cronic reprezinta cea mai primejdioasa boala mintala. Statisticile omenirii privind decesele, ranirile grave, mutilarile, sinuciderile, accidentele rutiere, sunt atat de relevante, încat, în ultimele decenii, aceasta afectiune a intrat sub jurisdictia unor organe de protectie.
Ce se poate face? Este de la sine înteles ca familia alcoolicului cronic este una cu probleme. Fiind o deprindere care îsi are radacini deopotriva în viata sufleteasca si în organismul bolnavului, alcoolismul nu poate fi tratat cu cateva pilule strecurate de familie în mancare sau în bautura. Un tratament cu bune rezultate va cere din partea bolnavului o participare activa si un efort personal; într-un cuvant, o straduinta de regenerare morala, fizica si psihica, asociata cu cura de dezalcoolizare.
Dezobisnuirea de alcool constituie un act de vointa, o victorie asupra propriilor slabiciuni. Acest fapt înseamna un timp îndelungat, pentru ca cel ce s-a impregnat cu alcool timp de 10-15 ani, ajungand la o alterare a organismului, nu se poate vindeca miraculos. Terenul acestei discutii fiind, astfel, eliberat de prejudecati sau de credinta naiva în leacuri imediate si miraculoase, se ridica urmatoarele întrebari. Se poate vindeca definitiv alcoolismul cronic? Ce anume determina esecurile tratamentului, recidivele, dat fiind ca sunt frecvente cazurile la bolnavi care au urmat mai multe cure de dezintoxicare?
Iata ce se poate raspunde: * cand alcoolismul este o consecinta a unei boli mintale, psihoze, socuri sau descendenta familiala, ameliorarile sunt putin probabile; * cand e cauzat de deprinderi rele, de influenta anturajului, de imitarea „modelului”, de activitatea profesionala (ospatari, distilatori), prognosticul este optimist; * cand membrii familiei alcoolicului au o structura a personalitatii puternica si echilibrata, sansele de a schimba orientarea sufleteasca a acestuia sunt mai mari; * tratamentul de dezalcoolizare este mai eficient atunci cand se asociaza unui tratament corporal, care-si propune inlaturarea consecintelor organice ale impregnatiei cu fatidicul drog. Drog de care, din pacate, poate beneficia orice individ si in cantitati nelimitate!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii