Sultan al Egiptului si Siriei, desi kurd de orgine, Saladin a fost cel mai faimos conducator militar musulman din perioada cruciadelor, un veritabil „stalp al Islamului”, fara de care musulmanii nu ar fi reusit sa faca fata tavalugului cavalerilor crestini. Pe cat de viteaz s-a dovedit pe campul de lupta, pe atat de abil s-a comportat pe plan diplomatic iar comportarea lui generoasa si cavalereasca a fost laudata chiar de catre cronicarii crestini.
Provocarile continue facute la adresa sa de cruciatii ce stapaneau Ierusalimul l-au determinat in cele din urma sa ia o pozitie ferma. Victoriile impotriva crestinilor s-au succedat si in iulie 1187 el cucerise deja cea mai mare parte a Regatului Ierusalimului. Pe 4 iulie, el a infruntat in batalia de la Hattin fortele combinate ale principilor crestini distrugandu-le aproape in totalitate. Dupa ce propunerile sale facute aparatorilor crestini ai Ierusalimului, privind predarea orasului, au fost respinse, Saladin a hotarat sa asedieze asezarea sfanta pentru trei religii – islamica, iudaica si crestina.
Cand asediul a inceput, sultanul a refuzat sa accepte termenii de rascumparare propusi de ocupantii occidentali ai Ierusalimului pana cand capetenia cruciata Balian de Ibelin a amenintat ca va ucide toti ostatecii musulmani si va distruge altarele sacre ale Islamului, Domul Stancii si moscheea al-Aqsa. Pe 2 octombrie, orasul a cazut dar Saladin s-a purtat foarte bine cu prizonierii; cei mai bogati au fost rascumparati, iar pe cei saraci marinimosul suveran i-a eliberat fara a mai cere bani in schimbul lor.
GABRIEL TUDOR
Comentarii