Daca va era dor de un film istoric, dupa atâtea comedii si filme de actiune reflectând traiul alert din epoca moderna, cu urmariri, confuzii si multa multa adrenalina, avem sa va facem o recomandare cat se poate de linistitoare si bine venita: The Duchess, un film care va avea premiera la noi chiar saptamana aceasta, pare exact pelicula potrivita nu doar pentru nostalgicii unor vremuri apuse ci si pentru cei ce doresc sa urmareasca o productie ce se apropie, ca montare si joc actoricesc, de piesele de teatru.
Ochi alunecosi, inima zburdalnica
Inspirat de fapte reale – viata Georgianei Cavendish, ducesa de Devonshire, una dintre cele mai remarcabile femei din istoria Angliei – filmul reprezinta o buna ocazie pentru regizorul Saul Dibb de a reda cu maiestrie atmosfera plina de intrigi si stralucire de la curtea regelui George III. Nu este prima data când acest personaj carismatic a inspirat cea de-a saptea arta – alte doua filme portretizând-o pe ducesa de Devonshire au fost realizate in 1929 (The Divine Lady) si 1947 (Mrs Fitzherbert). In ceea ce priveste filmul lui Saul Dibb, el nu este nici Moll Flanders dar nici Mândrie si Prejudecata, desi are personaje, trasaturi si moravuri din ambele.
Personajul principal, interpretat magistral de superba Keira Knightley, este o tânara aristocrata engleza, casatorita la o vârsta frageda cu un barbat mai in vârsta dar de aceeasi spita nobila. Desigur, un mariaj de convenienta, cum erau atâtea in Imperiul Britanic al secolului XVIII, dar care pe energica Georgiana o nemultumeste profund. Timida fata de 17 ani devine curând, sub influenta unei societati de „petrecareti”, o prezenta adorata la receptiile din lumea mondena a Londrei; dar excentricitatile sale, gusturile extravagante, pasiunea pentru jocurile de noroc si inima prea „zburdalnica” ii creaza o reputatie deloc favorabila.
Admirata de barbatii de la Curte, urâta si invidiata de sotiile acestora, adorata de plebea londoneza, Georgiana cauta cu disperare, in mijlocul unui labirint de aventuri sentimentale, adevarata dragoste. Atunci când crede ca a gasit-o, in persoana contelui Charles Grey, se arunca aproape cu disperare in aceasta relatie si accepta chiar un bizar menage a trois in care mai sunt implicati sotul si cea mai buna prietena a ei, lady Bess Foster.
O Lady Di de acum trei secole
De parca ar fi vazut jocul Ielelor, Georgiana cauta absolutul, imposibilul – o iubire in care sa se implice total. Dar o asemenea iubire, in paienjenisul de ipocrizie si intrigi de la Curtea regala este imposibil de gasit. Iar daca vom adauga ca ducesa de Devonshire se numara printre stramoasele directe ale printesei Diana, cu siguranta veti spune ca istoria se repeta. Intr-un fel, Georgiana Cavendish se identifica cu Lady Di: aceeasi prospetime, acelasi fond sufletesc bun, aceeasi dorinta de a iubi si a fi iubita cu adevarat, acelasi refugiu in placerile lumesti, ca o reactie de aparare in fata unei lumi a falsitatii.
Ca si Lady Di, „Ducesa”, cum a ramas in istorie, a fost un sex-simbol; abilitatea ei politica a facut-o apreciata de marii oameni de stat britanici, diplomatia nativa, farmecul personal au ajutat-o sa se impuna intr-o societate in care femeile aveau un invariabil loc secund. Ca si Lady Di, in ciuda unei vieti traite in lux si opulenta, Georgiana Cavendish nu a putut fi fericita. Modul cum regizorul filmului reflecta aceasta drama, merita aplaudat. Cum de asemenea merita aplaudate prestatia Keirei Knightley, a Charlottei Rampling (care o interpreteaza pe intriganta mama a tinerei) si mai ales a lui Ralph Fiennes, in rolul ingratului duce. S-a spus adesea ca este mai dificil sa joci un rol negativ – si eroul din „Pacientul englez” dovedeste acum cu prisosinta acest lucru: spectatorul ramâne fascinat de arogantul nobil britanic, crud in amor, egoist si lipsit de orice remuscare.
Flacari in priviri
Meritul lui Dibb este de a ne prezenta un tablou elocvent, chiar daca pe alocuri melodramatic, al Angliei sfârsitului de secol XVIII. Atmosfera este una autentica, decorurile sunt excelent alese si dincolo de actiunea ce aminteste „Serbarile galante”, sta lupta Georgianei pentru libertate personala intr-un mediu ostil oricarei libertati pentru femei. Pentru ca nici macar o ducesa nu are drepturi, intr-o societate patriarhala. Dornica de a atrage atentia asupra acestei situatii, tânara devine un simbol al revoltei si viata ei scandaloasa nu este decât un protest mascat impotriva falselor virtuti.
O „Oscar Wilde” in rochie de catifea a veacului Luminilor, ducesa de Devonshire priveste toata aceasta sarabanda, in care se implica, aparent, total, cu un zâmbet amar. Ceea ce nu-i stirbeste cu nimic frumusetea si nici focul din priviri – de altfel ea spune la un moment dat ca cel mai frumos compliment pe care un barbat i l-a adresat vreodata a fost cel venit din partea unui gunoier irlandez, pe când se pregatea sa coboare din aristocratica ei trasura: „Inaltimea Voastra imi permite sa-mi aprind pipa din flacara ochilor ei?”
GABRIEL TUDOR
Comentarii