In luna martie 1945, fortele Aliate patrunsesera adinc in teritoriul Germaniei si fiind obligate sa intreprinda ultimul asalt impotriva celui de-al Treilea Reich. Adolf Hitler, cuprins de paranoia, nu voia sa lase infrastructura tarii sale in miinile inamicului. Prin urmare, pe 19 martie, el a emis un decret intitulat „Demolari pe teritoriul Reichului”, devenit faimos ca „decretul Nero”, dupa numele imparatului roman acuzat ca ar fi dat foc Romei, in 64 d.Cr.
Iata ce spunea acest document, unic in analele istoriei moderne: „Este o greseala sa credem ca facilitatile industriale si de transport, fabricile, uzinele si depozitele care n-au fost distruse sau sunt temporar iesite din uz vor mai putea fi folosite de noi atunci cand teritoriul pierdut va fi recuperat. Inamicul nu ne va lasa nimic, decat pamantul parjolit, atunci cand se va retrage, fara sa-i pese de suferintele poporului german. Drept pentru care ordon: Toate facilitatile industriale si de transport, cladirile publice si orice edificiu de valoare de pe teritoriul Reichului, care ar putea fi folosite de inamic imediat sau intr-un viitor previzibil, pentru continuarea razboiului, vor fi distruse”.
Dar decretul nu va fi dus niciodata la indeplinire, gratie ministrului Armamentului si Productiei de Razboi, Albert Speer, care a taraganat lucrurile, pana la sinuciderea lui Hitler. Gestul sau i-a atras probabil salvarea de la pedeapsa capitala, intrucat Speer, arhitectul favorit al dictatorului nazist, va fi condamnat doar la inchisoare, in urma procesului de la Nürnberg, si va fi eliberat dupa cativa ani, murind de batranete in 1981.
GABRIEL TUDOR
Comentarii