In 1991, Boris Nicolaievici Eltin devine primul presedinte al Rusiei dar si primul conducator al acestui stat ales in mod direct, prin scrutin popular. Nascut intr-o familie modesta din Sverdlovsk (astazi Ekaterinburg), la 1 februarie 1931, el a suferit, in copilarie, un accident nefericit, in urma caruia o grenada ramasa neexplodata in timpul celui de-al doilea razboi mondial a explodat, distrugandu-i doua degete de la mana stanga. Handicapul nu l-a impiedicat pe Boris sa urmeze, cu rezultate exceptionale, liceul Puskin din Berezniki, regiunea Perm si apoi Institutul Politehnic Ural, cu specializarea constructii.
La 30 de ani se inscrie in Partidul Comunist, incurajat de „dezghetul” lui Nikita Hrusciov si in 1969 patrunde in nomenclatura de partid. Calitatile sale organizatorice de exceptie atrag atentia superiorilor, pe linie de partid si in 1977 il regasim ca secretar de partid al regiunii Sverdlovsk, calitate in care dispune distrugerea casei Ipatiev, unde fusese asasinata familia ultimului tar al Rusiei. Din decembrie 1985 pana in 1987 este primar al Moscovei, fiind demis in cele din urma din cauza criticilor vehemente la adresa lui Mihail Gorbaciov si a ritmului reformelor, considerat de el ca fiind „prea lent”.
Dar in martie 1989 obtine o pozitie in Sovietul Suprem al URSS, peste un an fiind numit presedinte al Sovietului Suprem al Republicii Federative Ruse. Eltin castiga primele alegeri democratice din Rusia, pe 12 iunie 1991, fiind investit presedinte pe 10 iulie. Clipa lui de glorie vine insa pe 18 august 1991, cand in urma loviturii de stat impotriva lui Gorbaciov, el preia conducerea populatiei moscovite, ce se opunea pucistilor, si reuseste sa impiedice reinstaurarea tiraniei. El va ramane presedinte pana la sfarsitul anului 1999, cand va demisiona, numindu-l pe Vladimir Putin presedinte interimar. Pasiunea maladiva pentru alcool i-au macinat trupul si in aprilie 2007 Eltin va inceta din viata, rapus de o criza cardiaca.
GABRIEL TUDOR
Comentarii