Ideea ca pestele este o binefacere pentru organismul uman este nu doar generala, ci si general acceptata. Cercetatorii spun asta, medicii spun asta, nutritionistii spun acelasi lucru. Ideea este ca pestele nu trebuie sa lipseasca din dieta noastra, daca se poate de trei-patru ori pe saptamana. În principiu, asa stau lucrurile. Dar în realitate, despre ce peste vorbim?
Un articol din revista italiana L’Espresso, preluat de Agerpres, pune degetul pe rana: e adevarat, pestele este singura sursa de acizi grasi cu lant lung, asa-numitii Omega 3, care amelioreaza fluiditatea sangelui si scad nivelul colesterolului. Lista beneficiilor pestelui merge de la prevenirea maladiilor cardiovasculare la prevenirea patologiilor degenerative precum Parkinson si Alzheimer. Pestele previne formarea cheagurilor dar protejeaza si retina. Este un aliment bogat în proteine nobile, cu alte cuvinte care contin toti aminoacizii utili organismului nostru. Este bogat totodata în saruri minerale precum iodul, seleniul si fierul, care abunda în pestele albastru, si în vitamine, mai ales A si D.
Problema nu este în aceste calitati incontestabile, ci în faptul ca în marile si oceanele lumii exista tot mai putin peste: grosul vine din Orient, face mii de km pentru a ajunge pe mesele europene si nimeni nu poate garanta cum a fost pescuit si conservat. De aceea omenirea trebuie sa se resemneze ca somonii pot fi crescuti ca puii, tonul ca vitelul. Daca se are în vedere ca omenirea consuma 110 milioane de tone de peste pe an, circa 17 kg de persoana, peste jumatate din acest peste provine din crescatorii, asa cum dezvaluie ultimul raport al „Food and Agricolture Organization” privind starea mondiala a acvaculturii.
Pana în 2030 va fi nevoie de 80 de milioane de tone de peste de crescatorie pe an. Deja acum, un peste din doi nu a crescut liber în mare. Cand este vorba de somon sau pastravi, procentul este si mai mare. Cei pretentiosi stramba din nas: „Pestele pescuit are un gust mai ferm. Are miros de alge de mare iar carnea este mai compacta. Gustul pestelui de crescatorie este mai atenuat iar carnea este mai frageda si pentru ca este adesea mai tanar”.
Oare pestele crescut în bazine, cu substante nutritive, este la fel de sanatos precum cel pescuit? Specialistii nu se îndoiesc: „Calitatea pestelui de crescatorie si a celui pescuit sunt echivalente în termeni de bogatie a proteinelor si prezenta a acizilor grasi esentiali, acei Omega 3 valorosi pentru sanatatea cardiovasculara. Cu conditia sa fie bine crescuti”.
Adevaratele probleme aici încep. Pestele bine crescut este cel care traieste în ape constant reîmprospatate, fara a fi înghesuit si daca este tratat cu antibiotice trebuie sa se respecte timpul dintre suspendarea medicamentului si vanzare. Exista reguli rigide ale UE care stabilesc calitatea apelor si a mancarii si ce antibiotice sunt permise. Cand pestii sunt foarte mici si sunt transferati în bazine, de exemplu, antibioticul este întotdeauna folosit pentru a preveni ca stresul cauzat de transfer sa nu îi îmbolnaveasca. Teoretic, ar trebui sa treaca un an cel putin pana ca pestii respectivi sa ajunga în farfurii. În realitate, asa stau lucrurile? Nimeni nu prea stie ce mananca!
Pentru ca exista semnale ca aceste reguli nu sunt respectate întotdeauna. Riscurile sunt limitate, desi nu absente, atat timp cat este vorba de crescatoriile europene, dar devin mai mari cand pestele si crustaceele provin din Asia, în primul rand.
Pestele este crescut în bazine sau custi în mare, creste cu alimente ce contin faina si uleiuri de peste. Cercetatorii studiaza realizarea unei alimentatii partial vegetala si o acvacultura biologica, care sa respecte mediul si animalele, fara dezinfectante sau alimentatie tratata cu medicamente. Pestele de crescatorie este mai gras, deoarece se misca putin si mananca continuu si nu numai cand gaseste hrana. Cei care sunt expusi riscului cardiovascular sau sunt supraponderali trebuie sa stie acest lucru, desi comparativ cu carnea nu are grasimi saturate si este mai digerabil.
Pestele despre care credem ca este proaspat vine de fapt din congelatoarele marilor nave care strabat Atlanticul si Pacificul. O contabilitate a fraudelor în crestere este tinuta de UE si ajung la noi semnalari înfricosatoare: raci umpluti cu aditivi care sa evite înnegrirea lor, ton cu monoxid de carbon, verde de malahit în pastravi. Tonul este tratat cu monoxid pentru a se pune în evidenta culoarea roz, mascand astfel faptul ca nu este proaspat, spun specialistii. Tonul vechi poate contine histamina si provoca o intoxicatie cunoscuta drept sindromul scombroid care provoaca greata, voma, diaree si reactii.
Printre semnalarile sistemului de alerta european apar antibiotice precum cloramfenicol sau nitrofuranii, sau dezinfectantul cu verde de malahit, interzisi de UE, deoarece sunt cancerigeni. Falsurile nu privesc numai substantele interzise. Pangasiul de exemplu, crescut în apele unuia dintre cele mai poluate fluvii din lume, cel vietnamez Mekong, este foarte sarac în substante nutritive. Institutul national de cercetare pentru alimente si nutritie l-a pus sub lupa descoperind ca are o carne foarte bogata în apa si grasimi saturate care, consumate în exces, fac rau inimii. Are putine proteine, putin magneziu si putini Omega 3. Alte alerte privesc sushi servit înainte de a fi fost congelat, în timp ce congelarea pestelui crud care va fi servit ca sushi este obligatorie. Congelarea ucide parazitul Anisakis care poate provoca alergii sau grave tulburari gastrointestinale. Asadar, atentie la ce puneti în farfurie! (G.C.)
Comentarii