„Conspiratia de pe Cato Street” a fost un complot vizând asasinarea tuturor ministrilor cabinetului britanic si a prim-ministrului Lord Liverpool în 1820, iar denumirea provine de la locul de întâlnire de lânga Edgware Road din Londra.
Politia avea un informator strecurat printre complotisti, iar acestia au cazut în capcana. Conspiratorii faceau parte dintr-o organizatie revolutionara, implicata în agitatie si propaganda si complotând pentru rasturnarea guvernului, în situatia volatila de la începutul secolului al XIX-lea.
Moartea regelui George al III-lea la 29 ianuarie 1820 a creat o noua criza guvernamentala. În cadrul unei reuniuni care a avut loc la 22 februarie, George Edwards, un informator al politiei infiltrat între rebeli, a sugerat ca grupul ar putea exploata situatia politica si ar putea ucide toti ministrii cabinetului.
Edwards a furnizat chiar si fonduri pentru a ajuta la înarmarea conspiratorilor. Un alt conspirator, Arthur Thistlewood, credea ca actul va declansa o revolta masiva împotriva guvernului. Thistlewood si-a petrecut urmatoarele ore încercând sa recruteze mai multi oameni pentru atac.
Când conspiratorul William Davidson s-a dus sa afle mai multe detalii despre dineul cabinetului, un servitor din casa lordului Harrowby i-a spus ca stapânul sau nu era acasa. Când Davidson i-a spus acest lucru lui Thistlewood, acesta a refuzat sa-l creada si a cerut ca operatiunea sa înceapa imediat.
John Harrison a închiriat o casa mica în Cato Street ca baza a operatiunilor. Edwards a tinut politia pe deplin informata. Unii dintre ceilalti membri îl suspectasera pe Edwards, dar Thistlewood îl numise ajutorul sau principal.
Pe 23 februarie, Richard Birnie, magistrat pe Bow Street, si George Ruthven, un alt spion al politiei, s-au dus sa astepte la o cârciuma de pe Cato Street împreuna cu doisprezece ofiteri de politie. Când complotistii lui Thistlewood au sosit, politistii s-au napustit asupra lor si i-au arestat.
În timpul procesului, politia a convins doi dintre acuzati, Robert Adams si John Monument, sa depuna marturie împotriva celorlalti conspiratori în schimbul renuntarii la acuzatii.
Pe 28 aprilie, condamnarile la moarte ale lui Charles Cooper, Richard Bradburn, James Wilson, John Harrison si John Strange au fost comutate ulterior în deportare pe viata în Australia. Thistlewood, Tidd, Ings, Davidson si Brunt au fost spânzurati la închisoarea Newgate în dimineata zilei de 1 mai 1820, în fata unei multimi de mii de oameni, unii dintre ei platind pâna la trei guinee pentru un punct de observatie bun de la ferestrele caselor cu vedere spre esafod.
GABRIEL TUDOR
Comentarii