Fiu al ducelui Frederic II de Suabia, Frederic si-a datorat supranumele barbii sale de un colorit aparte, si i-a fost dat, in deradere, de orasele din nordul Italiei, cu care s-a aflat in permanent conflict. Caci, dornic sa redea imperiului prestigiul avut sub Otto cel Mare, Frederic a intreprins nu mai putin de sase expeditii in Italia, impartindu-si practic domnia intre incercarile de a-si impune dominatia asupra nordului peninsulei italice si revenirile in Germania, pentru a face ordine in statuletele princiare rasculate impotriva lui. In Italia, adversarul sau a fost nu doar aristocratia oraselor-stat locale ci si papalitatea, care nu vedea cu ochi buni „concurenta” imperiala la stapanirea peninsulei.
Cand Grigore VIII a urcat pe scaunul pontifical el si-a dat seama ca nu i se poate opune lui Frederic dar a gasit modalitatea de a-l indeparta de Italia: cerandu-i sa organizeze o cruciada in Tara Sfanta. Ca urmare, imparatul a jurat, la Dieta de la Mainz, in 1188, ca va ridica sabia si crucea, pentru alungarea musulmanilor din Ierusalim. A fost organizata o expeditie de proportii, avand in frunte trei capete incoronate – Henric, alaturi de regele Frantei, Filip August, si de cel al Angliei, Richard Inima de Leu. Cea mai importanta armata ii apartinea lui Henri – cronicarii contemporani vorbesc despre circa 100.000 soldati, dintre care 20.000 cavaleri, dar istoricii moderni, mai precauti, considera ca n-au fost mai mult de 15.000 oameni, dintre care 3.000 cavaleri.
Cruciada a trecut prin Ungaria, Serbia si Bulgaria, sosind la Constantinopol in toamna lui 1189. Dupa cateva victorii obtinute in Asia Mica, pe 10 iunie 1190, imparatul s-a inecat, pe cand incerca sa traverseze, calare pe armasarul sau, vijeliosul rau Saleph. Moartea lui a adus haosul si debandada in armata germana, doar 5000 de soldati, sub conducerea fiului imparatului, Frederic VI de Suabia, ajungand in Tara Sfanta.
GABRIEL TUDOR
Comentarii