Iancu de Hunedoara sau János Hunyadi a fost poate cel mai reputat comandant militar care a luptat contra turcilor în secolul XV. Fiul lui Voicu, un nobil de origine valaha din Ardeal, el a urmat cariera armelor înca de tânar, oferindu-si serviciile membrilor mai influenti ai clasei conducatoare maghiare si intrând în atentia curtii regale.
Astfel a ajuns sa-l însoteasca pe regele Ungariei în Italia si în alte tari din vestul Europei. La Milano, a facut cunostinta cu condottierul Francesco Sforza si a studiat noua arta militara; mai târziu, a studiat tehnicile de razboi dezvoltate de insurgentii husiti din Boemia. La întoarcerea sa acasa, Iancu era considerat deja cel mai bun razboinic din sudul Ungariei.
Victoriile sale împotriva turcilor, desi de importanta locala, au atras atentia pe scara larga. Odata cu ocuparea Serbiei de catre trupele otomane în 1439, pericolul unei invazii directe a Ungariei a devenit iminent. Iancu a fost numit ban al Severinului, un district expus atacurilor otomane.
Succesul sau în aceasta functie i-a adus o avansare rapida si onoruri mai mari. A fost numit voievod (guvernator) al Transilvaniei si în anii care au urmat a reusit sa-i respinga pe turci nu numai de la granitele Ungariei, ci si din Valahia învecinata, în cadrul mai multor campanii militare.
Numit regent al Ungariei în timpul minoratului regelui-copil Ladislau al V-lea, a restabilit ordinea si a încercat sa reorganizeze baza economica, politica si militara a tarii în vederea unui contraatac împotriva turcilor. Nu a putut merge însa în ajutorul Constantinopolului în timpul atacului turcesc din 1453.
Sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a organizat o noua ofensiva si în 1456 a asediat Belgradul, dar a fost învins de trupele lui Iancu de Hunedoara. La doar câteva zile, marele conducator crestin murea, rapus de epidemia de ciuma care izbucnise în rândul trupelor sale.
GABRIEL TUDOR
Comentarii