Nascut la New York si ramas orfan de tata la varsta de doi ani, Eamon (Edward) de Valera a fost crescut de familia mamei sale, in comitatul Limerick din Irlanda. Dupa absolvirea Universitatii Regale din Dublin, a devenit profesor de matematica si totodata un ardent suporter al reinvierii limbii irlandeze.
In 1913 s-a alaturat Voluntarilor Irlandezi, o grupare clandestina, care se opunea dominatiei britanice. In 1916, cand a izbucnit asa-numita „revolta de Paste”, de Valera a fost ultimul comandant rebel care s-a predat englezilor. Gratie faptului ca era cetatean american prin nastere, el a scapat de executie, dar a fost deportat si intemnitat in Anglia.
In cursul exilului a fost ales presedinte al Partidului Sinn Fein („Doar noi insine”), care va castiga trei sferturi din locurile parlamentului local irlandez, in decembrie 1918. Dupa o evadare spectaculoasa din inchisoarea Lincoln, in februarie 1919, de Valera a fugit deghizat in Statele Unite si a revenit in Irlanda inainte de incetarea razboiului anglo-irlandez, conducand rezistenta locala impotriva Coroanei britanice.
Inchis din nou, a fost eliberat in 1924 si, in calitate de presedinte al unui nou partid, Fianna Fail („Soldatii destinului”) a castigat alegerile parlamentare, trecand la ruperea oricaror legaturi de subordonare fata de britanici. Prin referendumul organizat in 1937, Statul Liber Irlandez, acceptat de britanici, a devenit Irlanda (Eire, in limba irlandeza).
Presedinte al consiliului Ligii Natiunilor in 1932 si al adunarii acestui for, in 1938, de Valera a devenit o personalitate politica de prestigiu mondial. Pacifist convins, el a proclamat in septembrie 1939 neutralitatea Irlandei, desi a ajutat, in secret, fortele Aliate.
Dupa ce a pierdut alegerile, in 1948, va reveni la putere in 1954, tot ca premier (taoiseach), iar in 1959 va fi ales presedinte al Irlandei, fiind reales in 1966.
In 1973 s-a retras din viata politica, alegand sa-si traiasca ultimii ani din viata intr-un azil de batrani de langa Dublin, unde a murit in 1975, omagiat de o intreaga natiune.
GABRIEL TUDOR
Comentarii