La o saptamâna dupa sângeroasa batalie de la Borodino, Marea Armata a lui Napoleon intra in Moscova, gasind capitala tarilor pustie, caci atât populatia cât si oficialitatile o parasisera. Abia cantonati, soldatii se vad, peste noapte, inconjurati de flacari: partizanii rusi incendiasera orasul, lasându-i pe francezi fara provizii si adapost, in mijlocul cumplitei ierni rusesti. Pâna si Kremlinul, unde Napoleon se instalase, este incendiat de un rus, care este prins si executat.
Panicati, francezii se retrag din oras, pentru a nu fi asfixiati si asista neputinciosi la distrugerea Moscovei. Dupa trei zile, doua treimi din capitala rusa este arsa pâna la temelii. Napoleon ii adreseaza o scrisoare tarului Alexandru, intrebându-l cum de a putut consimti la distrugerea „celui mai frumos oras din lume”. Dar tarul ii raspunde ca „flacarile Moscovei mi-au luminat sufletul” si refuza orice negociere cu cotropitorii. Napoleon asteapta zadarnic, timp de o luna, solii rusi, anuntându-i capitularea stapânului lor si in cele din urma este obligat sa paraseasca orasul. Ca din pamânt, trupele ruse, aflate sub comanda lui Kutuzov, apar la Maloiaroslavet, atacând in forta. Francezii sunt nevoiti atunci sa abandoneze ruta spre manoasele pamânturi din sud, pentru a reveni la drumul pe care venisera, pustiit si distrus. Retragerea din Rusia va insemna dezastrul gloriei lui Napoleon. Inghetati, flamânzi, bolnavi, haituiti neincetat de rusi, soldatii francezi mor cu miile. Kutuzov mai da o lovitura cumplita, pe râul Berezina, apoi Napoleon abandoneaza pur si simplu resturile armatei sale, spre a se intoarce rapid in Franta, unde se zvonise ca ar fi murit. Din cei 600.000 de oameni cât numarase initial armata sa, numai 100.000 vor supravietui dezastrului rusesc.
Comentarii