Membru al dinastiei Nerva-Antonina, Lucius Commodus Verus s-a nascut la 15 decembrie anul 130 d.Ch., la Roma. Parintii sai au fost Avidia Plautia, fiica de senator, si Lucius Aelius, fiul adoptiv al lui Hadrianus, care n-a acces niciodata la tron. Lucius a avut un frate, pe Gaius Avidius. Tatal lui Lucius a murit în 138 si Hadrianus l-a numit succesor pe Antonius Pius, un alt fiu adoptiv al sau.
Din ordinul lui Hadrianus, Lucius Verus si Marcus Aurelius (un nepot al sau) au fost adoptati de Antoninus, pentru a accede la tron. În felul acesta, dupa o „schema” mai complexa pusa la cale de Hadrianus (inclusiv casatorii politice), cei doi urmau sa preia tronul Romei si sa formeze o conducere bicefala a imperiului. Când Antoninus a murit în 161, cei doi urmasi au acces la tron cu titlurile: Caesar Lucius Verus Augustus si Caesar Marcus Aurelius Augustus. Era prima oara când la Roma se aflau la putere doi împarati.
În cronicile despre acele timpuri se scria despre autoritatea mai mare a lui Marcus fata de Verus, care îl privea ca pe un senior (în sensul de întelept notoriu). Amândoi au avut drept prima grija asigurarea sustinerii de catre garda pretoriana. Pentru aceasta, cei doi au decretat marirea substantiala a soldelor ofiterilor.
La începuturile domniei, cei doi au fost stimati de poporul Romei, pentru comportarea lor civica si sensibilitatea de care au dat dovada în cazuri delicate ale justitiei si ale recompenselor pentru civilitate. Cu toate acestea, se consemneaza ca Lucius era mai putin adulat decât Marcus, caci „privirea lui era mai severa si discursurile lui mai putin emotionante”. Însa amândoi s-au comportat cu respect fata de poporul sarac al Romei, atunci când Tibrul le-a distrus gospodariile prin reversari repetate.
Între 161 si 166 s-a desfasurat Razboiul Romano-Partian, în urma caruia romanii au reusit sa reinstaureze în Armenia o dinastie favorabila Romei. Verus Lucius, care era mai abil comandant de legiuni si armate de interventie a avut mult de furca în provincii cu rebelii care subminau puterea Romei. Dupa o astfel de confruntare, el s-a îmbolnavit de ciuma si a murit în 169. Senatul l-a declarat „Divinul”.
PAUL IOAN
Comentarii