Fiul cel mare al lui George I, regele Constantin I al Greciei, a avut o existenta zbuciumata, cu doua perioade de domnie si doua abdicari. El a fost suveran în 1913-1917 si 1920-1922. A doua oara a abdicat din cauza pierderii razboiului cu Turcia (1921-22), s-a autoexilat în Sicilia si a murit în 1923, la 54 de ani. Constantin I s-a nascut în 1868 la Atena si a fost imediat declarat print mostenitor. A avut o educatie aleasa si a urmat o cariera militara stralucita, ajungand, în cele din urma, comandantul Armatei Greciei. În 1890 era deja general-maior.
În calitate de print mostenitor, el se implica în politica interna si a intrat în conflict cu prim-ministrul Charilaos Trikoupis, care a si demisionat din acest motiv. Principala divergenta s-a ivit din cauza gazduirii primei editii a Jocurilor Olimpice Moderne de Vara, din 1896, pe care printul voia sa le organizeze la Atena. Trikoupis s-a opus, si a fost înlocuit cu un prim ministru care era de acord cu printul Constantin – laudat si de Pierre de Coubertin. El a renovat si Stadionul Panatinaikos cu ajutorul magnatului grec Averoff.
Popularitatea lui a crescut cand grecii au castigat Razboiul Balcanic (1912-13, cand Romania a primit Sudul Dobrogei, pe care l-a detinut pana în 1940). Tatal sau a fost asasinat de un anarhist în 1913 si devine regele Greciei, Constantin I. Dar în 1917, din cauza divergentelor privind aliantele în Primul Razboi Mondial (regele fiind progerman), el abdica. Urca la tron fiul Alexander, care moare ciudat în 1920, muscat de doua maimute. Constantin I revine pe tron, dar înfrangerea în fata turcilor din 1922 îl sileste sa abdice din nou, urmare a revoltei armatei sale. Devine rege George II, fiul sau, care se casatoreste cu printesa Elisabeta de Romania – fiica lui Ferdinand I si a reginei Maria.
PAUL IOAN
Comentarii