Unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei contemporane, erou, in opinia unora, criminal, dupa altii, Slobodan Milosevici si-a legat numele de unul dintre cele mai triste episoade ale istoriei postbelice europene – razboiul civil din fosta Iugoslavie. Nascut in orasul Pozarevac, lânga Belgrad, in timpul ocupatiei naziste, provenea dintr-o familie de intelectuali, urmarita parca de un blestem: tatal sau, preot raspopit, s-a sinucis in 1962, iar mama sa, invatatoare, a facut acelasi gest funest in 1974. De la mama lui, Milosevici a mostenit nu doar firea stranie, caracterizata prin perioade alternative de depresie si exuberanta excesiva, dar si credinta in idealurile comuniste.
A studiat Dreptul la Belgrad, devenind lider al tinerilor comunisti iugoslavi si s-a imprietenit, in timpul studiului, cu Ivan Stambolici, un tânar coleg al carui unchi era premier al Iugoslaviei. Prietenia cu Stambolici ii va permite o ascensiune rapida: consilier economic al primarului Belgradului, presedinte la compania Tehnogas, apoi director al Beobanka. Calatorind adesea la Paris si New York, invata la perfectie franceza si engleza, un avantaj esential in cariera sa ulterioara. Duplicitarul Milosevici, care, odata ajuns in fruntea statului iugoslav si al Serbiei, nu a ezitat sa-l alunge pe Stambolici, omul caruia ii datora puterea, a profitat din plin de moartea lui Tito si vidul de putere ce a urmat.
Tensiunile etnice din Kossovo, provincie unde mai multi sârbi au fost agresati de majoritarii albanezi, vor reprezenta momentul prielnic pentru ascensiunea sa. Luând apararea sârbilor, Milosevici se va remarca drept un lider nationalist; pe fondul valului imens de simpatie populara, vine la putere, intrând in conflict cu reprezentantii celorlalte state ale federatiei iugoslave. Vor urma lupte sângeroase, in Croatia si Bosnia-Hertegovina, masacre si epurari etnice pentru care Milosevici va da socoteala dupa arestarea lui, in octombrie 2000. A murit pe 11 martie 2006 la inchisoarea din Haga, unde era judecat pentru crime de razboi.
Comentarii