Dupa finalizarea celei de-a treia Cruciade, Richard Inima de Leu, regele Angliei, este retinut de Leopold al V-lea, duce de Austria, la 20 decembrie 1192. Incepea o captivitate care va dura aproximativ doi ani, timp in care Richard a fost si prizonierul lui Henry al VI-lea, imparatul Sfantului Imperiu Roman. La prima vedere, arestarea acestui suveran care s-a remarcat in cruciada, in luptele contra vestitului sultan Saladin, pare absurda. Numai ca Richard a comis mai multe gesturi care au afectat relatiile cu liderii europeni: cucerirea Ciprului (s-a declarat rege acolo) si apoi asasinarea lui Conrad de Montferrat, care trebuia sa devina regele Ierusalimului. De aceea, Richard a pornit inapoi spre tara deghizat in cersetor, dar s-a dat singur de gol dupa ce i-a fost observat inelul de la mana stanga.
In prima parte a detentiei a stat la castelul Dürstein (Austria) si apoi la castelul Trifels (Germania). Papa Celestin i-a excomunicat pe suveranii care l-au retinut, dar asta nu l-a impiedicat pe Henry al VI-lea sa ceara o rascumparare astronomica pentru eliberarea lui. Suma ceruta a fost 150.000 de marci, echivalata astazi la 2 miliarde lire sterline! S-au facut eforturi foarte mari pentru a strange acea avere colosala si in cele din urma Richard a fost eliberat.
Intoarcerea in Normandia (el a stat foarte putin in Anglia, necunoscand limba engleza) s-a soldat cu inceperea conflictelor pentru recucerirea unor teritorii si fortarete ocupate in perioada detentiei. In timpul unui asediu (cel al castelului din Chalus) el este ranit in umar de o sageata trasa de Pierre Basile, un tanar francez care si-a razbunat astfel tatal ucis de rege. Rana s-a infectat si Richard Inima de Leu a murit in 1199. El il iertase pe acel tanar si chiar ii daduse o suma pentru a-si intemeia o familie… Inima lui a fost ingropata la Rouen (Normandia), iar trupul la Chalus.
Richard Inima de Leu a fost unul dintre foarte putinii regi ai Angliei care nu a fost retinut in istorie dupa numar, ci dupa porecla. El s-a remarcat ca excelent militar inainte de a deveni suveran, inca de la 16 ani, cand si-a aparat tatal (Henry al II-lea) de o rebeliune izbucnita la Poitou (vestul Frantei). El ura Londra, pentru ceata si ploaia permanente.
PAUL IOAN
Comentarii