Veritabil „da Vinci neamt”, cum l-a numit un istoric, Albrecht Dürer a fost una dintre personalitatile cele mai importante ale artei renascentiste, opera sa – peste 350 gravuri in lemn si 100 gravuri in cupru – exercitand o deosebita influenta asupra artistilor germani si olandezi de mai tarziu. Nascut la 21 mai 1471, la Nürnberg, „orasul maestrilor cantareti”, fiind unul dintre cei 18 copii ai unui maestru giuvaergiu, care ar fi vrut sa-i transmita meseria. Dar micul Albrecht se simtea mai atras de desen si de gravuri si incepe o calatorie initiatica prin diverse centre artistice – Strasburg, Koln si Basel – spre a se initia in tainele meseriei.
Va reveni in orasul natal in 1494, spre a se casatori cu Agnes Frey, fiica unui instarit burghez din Nürnberg. Calatoria in Italia, care va dura trei ani, ii deschide noi perspective si pana la sfarsitul secolului va realiza o serie de gravuri cu subiecte religioase, influentate de umanismul italian. Dupa o a doua calatorie in Italia, renumele lui creste tot mai mult si, intors la Nürnberg, este numit consilier municipal. Din aceasta perioada dateaza cele mai faimoase lucrari ale sale – „Cavalerul, Moartea si Diavolul”, „Sf. Ieronim” si „Melancolia”.
In 1511, el a pictat pentru galeria orasului Nürnberg portretele celor mai reprezentativi imparati germani. Din insarcinarea imparatului Maximilian I a realizat mai multe opere, inclusiv un portret al suveranului si dupa moartea acestuia incearca sa intre in gratiile lui Carol Quintul, care ii acorda o serie de privilegii. Calatoria la Anvers este triumfala si primarul de aici ii ofera o pensie imensa, o locuinta de lux, cu conditia sa se stabileasca aici. Dar Dürer, bolnav de malarie, isi simte sfarsitul aproape si se intoarce la Nürnberg. Va muri aici, la 6 aprilie 1528, cand inca nu implinise 57 de ani, fiind inmormantat in cimitirul bisericii St. Iohannis.
GABRIEL TUDOR
Comentarii