Chimist, inventator si abil om de afaceri, suedezul Alfred Nobel a ramas in istorie prin doua lucruri de seama: a inventat dinamita si, parca spre a-si cere iertare omenirii pentru ca deschisese aceasta cutie a Pandorei ce avea sa rapune nenumarate vieti, a infiintat Premiile care-i poarta numele. Immanuel Nobel, tatal lui Alfred, i-a insuflat pasiunea pentru stiinta si totodata dorinta de a gasi un material capabil sa arunce in aer blocuri mari de piatra, pentru a face munca sapatorilor si constructorilor mai usoara. Dar despartirea temporara parintilor, cauzat de falimentul total al tatalui, va face ca micul Alfred sa ramana in grija mamei, care-si va deschide o mica bacanie la Stockholm.
Immanuel nu se descurajeaza si pleaca in Rusia, punandu-si cunostintele in slujba tarului si reusind sa-i convinga pe generalii rusi de necesitatea minelor acvatice pentru blocarea navelor inamice. Are succes si acest lucru ii permite sa-si aduca, in 1842, intreaga familie la Sankt Petersburg, unde Alfred va continua studiile. La 17 ani, adolescentul vorbea deja fluent suedeza, rusa, franceza, engleza si germana si era indragostit de chimie. Dupa terminarea liceului porneste intr-o calatorie de doi ani prin Suedia, Franta, Germania si Statele Unite si apoi se angajeaza in laboratorul chimistului T. J. Pelouze, unde-l va cunoaste pe chimistul italian Ascanio Sobrero care, cu trei ani in urma, inventase nitroglicerina.
Lichidul era insa deosebit de instabil si se credea ca nu va putea fi folosit niciodata in practica, dar Nobel cauta solutii pentru ca acest lucru sa devina posibil. Experientele sale duc la moartea fratelui lui, Emil, in 1864, dar nimic nu-l opreste pe tanarul savant sa le continue. El descopera ca prin amestecarea nitroglicerinei cu cuart se formeaza o pasta usor de modelat si foarte explozibila: dinamita. Peste noapte, Nobel devine miliardar, dispunand insa ca dupa moarte banii obtinuti din vanzarea dinamitei sa fie oferiti celor mai mari inventatori, literati si pacifisti ai lumii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii