Fiu al unei familii bogate de plantatori din statul Virginia, Zachary Taylor (1784-1850) a avut o cariera militara exceptionala, lunga de patruzeci de ani, pana sa fie ales presedinte. S-a remarcat in bataliile de la Black Hawk, Palo Alto si Monterrey. Desi el insusi detinea sclavi, in privinta sclaviei a avut o atitudine moderata, fapt care i-a atras dusmania sudistilor. Atunci cand a fost ales presedinte, in 1848, el facea parte din Partidul Perucilor, aflat in opozitie fata de Partidul Democrat.
Acest presedinte, al doisprezecelea al SUA, a avut un mandat de numai 16 luni, din cauza unei morti subite si dubioase. Practic, el a depus juramantul la 4 martie 1849 si a murit la 9 iulie 1850. Este a treia durata scurta in functie (16 luni), caci mai scurte decat el au avut William H. Harrison (doar o luna) si James A. Garfield (sase luni). Oficial, prematura moarte a lui Zachary Taylor s-a produs in modul urmator: la 4 iulie 1850, asistand la parada de Ziua Independentei, el a mancat, din cauza caniculei, cirese inghetate si lapte racit. Zilele urmatoare s-a simtit din ce in ce mai rau, cu dureri atroce in abdomen si pe 9 iulie si-a chemat sotia si a anuntat-o ca este pe moarte. Ultimele lui cuvinte au fost: "Mi-am facut datoria, nu-mi este frica de moarte, imi pare rau pentru prieteni".
Teoria conspiratiei a scos la iveala ipoteza ca Zachary Taylor a fost ucis prin otravire de catre un grup de sudisti inversunati, strecurati printre bucatari si ospatari. {i cum lucrurile trebuiau lamurite pentru istoria SUA, ramasitele sale au fost deshumate in 1991. Analizele nu au aratat arsenic peste limitele normale. Medicii au explicat decesul sau rapid prin faptul ca organismul a fost lovit de gastroenterita acuta. Dar medicii l-au tratat in mod gresit, cu chinina, opium, calomel etc., grabindu-i moartea. De asemenea, igiena publica la Washington era precara in acea vreme (canale de scurgere descoperite). De altfel, nu au existat martori care sa confirme meniul presedintelui. In functie i-a succedat vicepresedintele Millard Fillmore.
PAUL IOAN
Comentarii