Militar iscusit si politician abil, Wallenstein l-a slujit, in timpul Razboiului de 30 de ani, pe imparatul Sfantului Imperiu German, Ferdinand II, devenind cel mai renumit general al acestuia si comandant suprem al armatelor habsburgice. Nascut la Hermanice, in Boemia, din ramura protestanta a unei familii nobiliare scapatate, Wallenstein a ramas orfan de ambii parinti la 12 ani, fiind crescut de unchiul sau, Albrecht Slavata. Educat la universitatile din Altdorf, Bologna si Padova, tanarul parea inclinat spre stiinta si umanism dar, spre surprinderea tuturor, prefera sa se inroleze in armata si serveste timp de de doi ani (1604-1606) in trupele generalului Basta care luptau impotriva turcilor.
In 1606 s-a convertit la catolicism si va jura credinta Habsburgilor, ca membru al Ordinului Lana de Aur. Casatorit, la revenirea in Boemia, cu o vaduva cu trei ani mai mare, Lucretia von Landeck, va mosteni, la moartea acesteia, in 1614, intinse domenii si se va casatori cu tanara Isabella, contesa Harrach, si acest mariaj facandu-l unul dintre cei mai bogati oameni din centrul Europei. La declansarea Razboiului de 30 de ani, Wallenstein s-a alaturat partidei catolice si va obtine cateva victorii de rasunet, asumandu-si in cele din urma titlul de „amiral al Marii Nordului si al Marii Baltice”.
Dar faima sa ii va aduce si caderea: temandu-se ca indraznetul general urmareste sa-i ia tronul, Ferdinand il demite. Esecurile suferite de succesorul sau, generalul Tilly, la Breitenfeld si Lech, duc la rechemarea lui Wallenstein. Reizbucnirea conflictului cu imparatul german il determina pe acesta sa porunceasca in secret asasinarea lui Wallenstein. Incoltit la Eger de o grupa de mercenari scotieni si irlandezi, viteazul general este ucis miseleste, in noaptea de 25 spre 26 februarie 1634, fiind ingropat in orasul Jicin.
GABRIEL TUDOR
Comentarii