Dupa infrangerea francezilor de catre prusaci in Batalia de la Sedan (1 septembrie 1870), soldata si cu luarea ca prizonier a imparatului Napoleon al III-lea, deputatii parizieni au proclamat a Treia Republica Franceza, la 4 septembrie 1870. Primul presedinte a fost generalul Louis Jules Trochu (foto, 1815-1896), care avea sa demisioneze la 21 ianuarie 1871. Primul presedinte, Trochu, a fost cel care a condus rezistenta Parisului in fata asediului fortelor prusace.
Acest asediu a durat de la 19 septembrie pana la 28 ianuarie 1871. Ministru de interne era Leon Gambetta. Dupa demisia lui Trochu, Adunarea Nationala l-a ales presedinte provizoriu pe Adolph Thiers (al carui mandat a durat pana la 24 mai 1873). In prima perioada de existenta a republicii, presedintii Thiers si Patrice de MacMahon (in functie, 1873-1879) au analizat problema restabilirii monarhiei. Si asta, pentru ca Franta fusese un regat foarte puternic, cu o monarhie consolidata si cu mare reputatie europeana. Dar, din cauza incertitudinii legitimitatii la tron din partea mai multor familii regale – „Legitimistii” cu Henri, conte de Chambord, „Orleanistii” cu Louis Philippe si „Bonapartistii”, care de fapt erau compromisi prin domnia lui Napoleon al III-lea – forma republicana de organizare a statului a triumfat.
La inceput, guvernele noii republici se declarau „provizorii”, insa dupa tulburarile politice din tara si din Paris (inclusiv sangeroasa reprimare a „Comunei din Paris”), guvernele au devenit permanente. Prin Constitutia din 1875 se formeaza cele doua camere ale Parlamentului (Camera Deputatilor si Senat)… In perioada celei de-a Treia Republici Franceze, teritoriile franceze au cunoscut o puternica expansiune coloniala: in Indochina, Polinezia, Madagascar si Africa. Luptele politice s-au dat, pana la ocuparea Frantei de catre Germania nazista (1940), intre reformisti si traditionalisti. Dupa razboi, in 1946, s-a proclamat a Patra Republica Franceza, care in 1958 a fost inlocuita de a Cincea Republica Franceza.
PAUL IOAN
Comentarii