Un eveniment de uriasa importanta istorica si juridica, rejudecarea procesului Ioanei D’arc, a fost finalizat la 7 iulie 1456. Ioana D’arc a fost declarata „inocenta în postumitate”. Cea numita cu enorma simpatie „Fecioara din Orléans” fusese judecata sub acuzatia de „erezie” si arsa pe rug la 30 mai 1431, pe când avea aproximativ 19 ani. Ea a fost canonizata în 1920.
Ioana D’arc s-a nascut în 1412, la Domrémy, Bourgogne (astazi Provincia Lorraine), într-o familie de tarani. Parintii ei au fost Jacques D’arc si Isabelle Romée. Viata ei s-a desfasurat în perioada Razboiului de o Suta de Ani. Primind o educatie strict religioasa, Fecioara din Orléans a constientizat situatia dificila prin care trecea tara sa. Probabil, nu exista nici o certitudine, ca acesta este motivul pentru care ea s-a decis înca din adolescenta sa lupte în cadrul armatei franceze (conduse de regele Charles al VII-lea) pentru eliminarea dominatiei englezilor.
Cronicile care sustin biografia Fecioarei din Orléans arata ca aceasta avea aproximativ 13 ani atunci când a avut prima viziune mistica. Ea ar fi primit „sfaturi” de la arhanghelul Mihail si Sf. Ecaterina de Alexandria pentru a lupta alaturi de Charles al VII-lea.
La 23 mai 1430, Ioana D’arc a fost capturata de o fractiune tradatoare a francezilor si predata armatei engleze. Acestia au ales sa fie judecata de o instanta religioasa franceza pro-engleza. Principalul ei acuzator si judecator a fost episcopul Pierre Cauchon, care nu i-a respectat drepturile elementare de aparare (netinând seama ca acuzata era analfabeta). El a ordonat ca arderea ei sa fie totala, pentru ca multimea sa nu poata obtine nici un fel de relicva.
În 1452, la insistentele mamei sale si ale inchizitorului-general Jean Bréhal, papa Calixtus al III-lea a autorizat rejudecarea cazului. Dupa analizarea tuturor documentelor de la procesul din 1431 si audierea celor care au cunoscut-o, la 7 iulie 1456 Ioana D’arc a fost declarata inocenta si martira.
PAUL IOAN
Comentarii