Midnight Express, Fame, Pink Floyd: The Wall, Birdy, Angel Heart, Mississippi Burning, The Commitments..
Midnight Express, Fame, Pink Floyd: The Wall, Birdy, Angel Heart, Mississippi Burning, The Commitments…, în aproape 30 de ani de cariera, regizorul britanic Alan Parker a stiut sa jongleze magistral, ca nimeni altul, între filmele muzicale intimiste si dramele politico-sociale, suscitând de multe ori în jurul creatiilor sale polemici aprinse, dar refuzând întotdeauna cu obstinatie sa-si tradeze principiile.
Cel mai nou film al sau, Viata lui David Gale, nu face o exceptie de la regula. Cu acest thriller psihologic, bazat pe un scenariu surprinzator, Alan Parker provoaca de data aceasta America prin abordarea uneia dintre cele mai controversate probleme ale ei: pedeapsa cu moartea.
Interviul dinainte de moarte
Elizabeth Bloom (Kate Winslet), supranumita „Bitsey”, este o jurnalista de investigatie, care si-a facut un renume din tenacitatea cu care îsi urmareste pâna la capat subiectul, riscându-si chiar libertatea când e vorba de secretul pe care îl pastreaza în privinta originii surselor de informatie. Cu trei zile înaintea executiei lui David Gale (Kevin Spacey) – un profesor acuzat de viol si crima – celebra ziarista este contactata de avocatul condamnatului. Profesorul Gale apelase la ea, pentru a-i da un interviu în exclusivitate, ultimul înainte de a fi executat în închisoarea Huntsville din Texas. Însotita de un stagiar, Zack (Gabriel Mann), Bitsey se duce la întâlnirea cu David Gale, convinsa în sinea ei de vinovatia profesorului. Dar, pe masura ce povestea lui Gale începe sa prinda contur, imaginea gazetarei despre interlocutorul ei se schimba. O prima impresie: marturisirile acestuia sunt puternic impregnate de militantism politic. Adept convins al abolirii pedepsei cu moartea, profesorul Gale predase filozofia la Universitatea din Texas si totodata sustinuse prin emisiuni la un post local TV activitatea asociatiei „Deathwatch”, în scopul incitarii autoritatilor statului sa reformeze legea. În paralel cu preocuparile didactice si militante, David Gale îsi petrecuse timpul liber încercând sa uite infidelitatile sotiei sale prin avansuri inofensive facute uneia dintre studente. Ca o ironie a sortii nedrepte, militantul pentru abolirea pedepsei capitale ajunge sa fie condamnat la moarte, dupa ce prietena si colega lui Constance Harraway (Laura Linney) este violata si ucisa într-un mod barbar. În timp ce David Gale lupta pâna în ultima secunda a vietii pentru a-si dovedi nevinovatia, adeptii asociatiei „Deathwatch” protesteaza împotriva executiei profesorului.
Pe masura ce orele se rostogolesc într-un Texas umed si ostil, Bitsey se angajeaza pe de-o parte într-o cursa acerba cu timpul iar pe de alta cu… moartea, pentru ca face tot ce e posibil sa înteleaga, înaintea injectiei letale, circumstantele crimei si vinovatia sau nevinovatia lui Gale. Trei zile are la dispozitie sa-l asculte, sa-l creada, sa se convinga de nevinovatia lui si sa încerce sa-l salveze. Poti sa condamni la moarte un om nevinovat?
Regizor mare, concesii mici
Adversar declarat al pedepsei cu moartea – dupa cum el însusi a declarat de câte ori i s-a ivit prilejul – Alan Parker a ales sa trateze acest subiect prin intermediul thrillerului psihologic, în maniera Midnight Express (1977) sau Mississippi Burning (1988). Totusi, cineastul a tinut sa precizeze ca nu a intentionat sa intre într-o „diatriba politica”. „Este doar povestea oamenilor care adopta un comportament extrem în numele propriilor convingeri” a mai spus regizorul, sperând ca filmul „va suscita la dezbateri”. Naratiunea desfasurata pe trei planuri – trecutul (sub forma de flashback-uri), secvente de tête-à-tête la vorbitor si ancheta jurnalistica privind viitorul de dupa moartea lui David Gale – creeaza senzatia unui suspens pe de-o parte lent, pe de alta apasator.
Spre deosebire de filmele culte de genul Midnight Express sau Angel Heart, aceasta ultima creatie semnata de Alan Parker se supune într-o oarecare masura „exigentelor comerciale ale filmului contemporan”, dupa cum recunoaste însusi regizorul. Dar, originalitatea scenariului, partea de regie, ritmul trenant imprimat actiunii si distributia eficace fac din Viata lui David Gale un film memorabil.
Lasând în urma rolurile cu bucle si costume de epoca, Kate Winslet (Titanic) îsi asuma perfect rolul de jurnalista moderna fata-n fata cu un Kevin Spacey (American Beauty) deosebit de interesant pentru ca e mai lipsit de viata în ipostaza profesorului decât în cea a condamnatului la moarte.
2. Rusul de tip nou
Noul rus, asa si-a intitulat regizorul rus Pavel Lounguine (Nunta, Taxi Blues) filmul pe care l-a realizat în colaborare cu francezii. Este vorba de un thriller politic si politist care îl poarta pe spectator în perioada anilor 80-90 când, numai în câteva luni sau în câtiva ani, unii au agonisit averi colosale, devenind ceea ce avea sa poarte denumirea de „noii rusi” sau „noii îmbogatiti”. Prin intermediul unor actori remarcabili ai cinematografiei rusesti contemporane – îndeosebi Vladimir Mashkov, care interpreteaza rolul lui Platon Makovski, eroul principal al acestei aventuri mafiote – povestea se opreste la primii ani de Perestroika, în care amestecul reusitei financiare oculte cu viata politica a contribuit la nasterea unor „oligarhi” de tip nou, care spre ghinionul lor nu au stiut când si unde sa se opreasca . Filmul se hraneste în buna masura dintr-un roman de Youli Doubov, „Bolchaya Païka”, inspirat la rândul sau de apogeul si prabusirea mai multor personalitati oligarhice, cum ar fi Boris Berezovski, „fauritorul” de presedinti sau Gusinski, un fel de rege al mediei, ambii fugiti în strainatate si urmariti de justitia rusa si de razbunarea Kremlinului.
În sustinerea ideii sale, cineastul urmeaza pas cu pas ascensiunea unui grup de studenti care înteleg foarte repede ca Perestroika este norocul care le-a surâs în viata, trenul pe care, indiferent de pret, nu trebuie sa-l piarda. Sunt tineri si dornici de înavutire rapida, iar conjunctura le e extrem de propice: situatia din tara lor e bulversata si vulnerabila, o noua economie încearca sa se înalte pe ruinele fostului URSS, este momentul când, fara discernamânt se vinde si se cumpara orice.
Potrivit opiniei criticilor, filmul este bine tinut în mâna de cineastul rus care a stiut pe de-o parte sa imprime tensiune aventurilor eroilor sai iar pe de alta sa construiasca o atmosfera în stilul anilor 20 din Chicago, îmbibata de masinatiuni mafiote, valuri de bani câstigati peste noapte si la fel de repede cheltuiti, reglari de conturi sângeroase, „contracte pe viata” dirijate de principalii interesati, lupta pentru putere pe scara sociala si politica, toate urmate în cele din urma de caderea rasunatoare. Racourci-ul lui Pavel Lounguine este, dincolo de fictiunea specifica oricarei creatii cinematografice, o lectie de istorie desprinsa dintr-o perioada tulbure, marcata de toate pacatele tranzitiei.
Filme mai bune decât cartile care le-au inspirat
Istoria filmului este plina de adaptari proaste ale unor carti bune. Cu...
Comentarii