„American Beauty” mitul frumusetii americane

          Americanii vor mereu sa demonstreze întregii lumi ca nu se tem sa arunce în discutie subiecte delicate, sa puna degetul pe rana, sa devoaleze partea nemachiata a realitatii, asumându-si de dragul adevarului pâna si riscul de a subrezi unele din propriile mituri ce fac parte din tânara (în raport cu Europa) lor cultura si identitate nationala. Tehnica a fost de multe ori exersata, acum e perfect stapânita si practicata, mai ales ca timpul a dovedit ca, de fapt, riscuri.

          Americanii vor mereu sa demonstreze întregii lumi ca nu se tem sa arunce în discutie subiecte delicate, sa puna degetul pe rana, sa devoaleze partea nemachiata a realitatii, asumându-si de dragul adevarului pâna si riscul de a subrezi unele din propriile mituri ce fac parte din tânara (în raport cu Europa) lor cultura si identitate nationala. Tehnica a fost de multe ori exersata, acum e perfect stapânita si practicata, mai ales ca timpul a dovedit ca, de fapt, riscuri… nu exista, ci mai curând aplauze la scena deschisa pentru curajul si onestitatea celui ce îsi asuma rolul de a spune lucrurilor pe nume.
          Asa se întâmpla si în „American Beauty”, povestea îi merge la suflet spectatorului, care se regaseste în personaje, în frustrarile si în încercarile lor disperate de a iesi din monotonia, rutina si nefericirea unei vieti în aparenta de invidiat. Filmul se bazeaza pe un scenariu bine construit în jurul asa-numitului „vis american”, notiune ce a capatat încarcatura de mit, un mit în fata caruia milioane de oameni de pe întreaga planeta… viseaza cu ochii deschisi, refuzând sa creada ca, sub staniol, se poate ascunde adesea un cosmar.Ce poate fi mai frumos? La prima vedere, familia Burnham este întruchiparea perfecta a succesului de tip american: cei doi soti, împreuna cu fiica lor, par sa traiasca în cea mai deplina armonie, într-o casa frumoasa dintr-un cartier linistit. La 40 de ani, Lester Burnham (interpretat de Kevin Spacey) ar avea toate motivele sa fie încântat de nivelul atins pe scara sociala, de viata mic-burgheza ce si-o poate permite. Sotia lui, Carolyn (Annette Bening), înregistreaza, la rândul sau, succese dupa succese ca agent imobiliar, iar recompensele materiale sunt pe masura talentului ei în afaceri. Jane (Thora Birch), fiica lor, este o fata draguta, cu o adolescenta nu tocmai iesita din comun, dar demna de invidiat pentru confortul material asigurat de familie si, totodata, pentru atmosfera aproape idilica în care traieste. Din nefericire, acesta este doar staniolul.Vis sau cosmar?
          În spatele acestui ambalaj stralucitor, de „vis american”, se afla de fapt trei oameni straini, rosi de frustrari, cu vise, dorinte si ambitii diferite, cele mai multe dintre ele neîmplinite si foarte contradictorii. Lester e coplesit de sentimentul ca s-a transformat într-o vaca de muls: patronul îl exploateaza, sotia îl dispretuieste, fiica îl ignora. Carolyn traieste într-o competitie continua cu un alt agent imobiliar care se autointituleaza „Regele” si care se conduce dupa zicala: „Nu poti conta decât pe tine”. Jane uraste amândoi parintii pentru viata pe care o duc si trece printr-o acuta criza de identitate.În cautarea fericirii
          În încercarea lor disperata de a gasi o iesire din „frumosul vis american”, fiecare dintre ei aluneca în derizoriu. S-ar zice ca Lester da tonul. Prea îsi detesta viata pe care o ducea, prea lasase mult timp fara sa schimbe ceva, asa ca, pentru a scapa de plictiseala, a început sa fantasmeze pe seama prietenelor fiicei sale, apoi atentia i s-a fixat în mod special asupra uneia dintre ele, Angela (Mena Suvari), un fel de papusa Barbie la vârsta pubertatii, capabila însa sa puna pe jar orice barbat. Peste noapte, Lester a dat un sens nou vietii lui si, implicit, s-a simtit capabil sa faca oarece schimbari în viata personala, menite sa-i aduca senzatia de libertate si tinerete: si-a dat demisia de la slujba, si-a stabilit un program de refacere si întretinere a musculaturii, s-a apucat sa fumeze, si-a oferit masini de lux, a început sa-i vorbeasca fiicei sale si sa-i închida gura sotiei din ce în ce mai cuprinsa de isterie. Carolyn încearca si ea o iesire din rutina „familiei demne de invidiat” si cade în bratele… concurentei, alias „Regele” cel fara de scrupule. Pâna si Jane, din adolescenta cea cuminte se transforma în prietena unui traficant de droguri…
          Metamorfoza celor trei personaje, îmbibata în ironie si umor amar, este bine condusa de regizorul filmului, Sam Mendes, care da posibilitate actorilor sa-si puna în valoare fatete necunoscute ale talentului lor. Foarte diferit de ipostaza din rolurile de killer („Seven”, „Usual Suspect”), Kevin Spacey exceleaza acum în interpretarea unui personaj obisnuit care sfârseste sa aiba destinul (discutabil) al unui erou. Surprinzatoare este si Annette Bening care, dupa „Atacul Martienilor” n-a mai stralucit pâna la acest rol de femeie snoaba si arivista, superficiala si nevrozata. În ceea ce-o priveste pe tânara Mena Suvari, al patrulea copil al unei familii în care tatal este medic psihiatru iar mama asistenta medicala, la numai 12 ani era manechin si la 21 are toate sansele sa devina o adevarata vedeta. Nu tot ce-i frumos e si bun Uneori poetica, alteori impudica, povestea familiei Burnham ajunge la spectator de parca ar fi vazuta, total indiscret, pe gaura cheii. De altfel, întreaga ambianta are o tenta voaiorista, ilustrata fiind de catre un alt personaj din film, Rycky (Wes Bentley), fiul vecinilor, care îsi petrece timpul filmând secvente din viata oamenilor din jur. Pâna la urma, „American Beauty” simbolizeaza perfect societatea americana în care mult cântatul liber arbitru al fiecaruia se ciocneste de normele si valorile impuse. Iar în ceea ce priveste fericirea, nu exista un tipar comun, fiecare o vede altfel, nu tot ce-i frumos e si bun.